ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Cronici Înapoi

AUDIO. Scrisori și muzică sau despre Mozart în tușe variabile

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 20 Septembrie 2019 , ora 13.41

Un public predominant feminin a umplut, aseară, Sala "Ion Lucian" a Teatrului Excelsior, radiind o nerăbdare anticipativă ce se simțea pregnant în aer. "Cum poți să fii stresată când tocmai te pregătești să asculți Mozart?" - își dojenea prietena o tânără în sandale; și m-am gândit că are dreptate, întâlnirea cu muzica maestrului născut la Salzburg nu are cum să nu te smulgă din cotidian. Doar că aseară nu a fost vorba neapărat despre muzică și interpretarea ei, ci mai ales despre Rolando Villazón recitând sau, mai bine zis, declamând o serie de scrisori pe care Wolfgang Amadeus i le-a trimis tatălui său pe parcursul timpului, fiecare fiind urmată de câte o parte din cele șase sonate pentru pian și vioară compuse de Mozart la Viena și tipărite în 1781. Conceptul poate părea în același timp inedit, proaspăt dar și bizar sau forțat. Bine, să asculți cuvintele așternute de Mozart pe hârtie recitate într-o engleză cu accent sud-american poate crea, din start, amuzament inerent. L-am felicitat în gând pe Villazón că nu și-a pus perucă și costum de secol al XVIII-lea, pentru că efectul parodic ar fi fost amplificat. A mizat, inspirat, pe simplitate și minimalism, alegând haine negre, mai degrabă casual și asortându-se, deloc întâmplător, nu-i așa, cu austeritatea scenei gri, puțin rece, eliberată de decoruri dar încălzită de luminile albastre, de pianul de concert și de vioara istorică a lui Emmanuel Tjeknavorian.

Desigur, Rolando Villazón știe să capteze publicul și celebrul tenor a fost în sine un spectacol în rolul de recitator, subliniind și accentuând nuanțe, mușcând sau mângâind cuvintele, susurându-le sau, dimpotrivă, împroșcându-le, jucându-se cu cadența textului căruia i-a dat viață fie mai lent, în momentele dramatice sau de suspans, fie lansându-se într-o tiradă demnă de o opera buffa. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, nicio clipă nu l-am putut confunda pe Villazón cu Mozart deși, e-adevărat, niciun cuvânt nu a fost lipsit de personalitate. Doar că o personalitate în cheia văzută de tenorul mexican, care a ales câteva scrisori relevante în privința relației controversate dintre Wolfgang Amadeus și Leopold. Însă, chiar și așa, Villazón a reușit să contureze colorat traseul unei povești care ne-a purtat din anul 1777, în care Mozart a plecat din Salzburg însoțit de mama sa, tonul scrisorilor fiind atunci preponderent jucăuș, către primele dispute cu Leopold privind alegerile profesionale, cu un punct culminant reprezentat de moartea mamei, continuând cu episodul căsătoriei cu Constanze, cu îngrijorarea din ultima scrisoare adresată tatălui său și încheindu-se, ca un arc peste timp, cu una dintre celebrele scrisori de tinerețe, în care Mozart își permite și termeni ireverențioși. Momente disparate în timp, diferite ca ton și însoțite de partituri apropiate ca afect, fie zglobii, jucăușe, fie lirice, cu accente dramatice ori meditative. Interpreții, violonistul Emmanuel Tjeknavorian și pianistul Maximilian Kromer, au oferit versiuni îngrijit conduse, cu numeroase elemente aparținând interpretării informate istoric, fără vibrato, cu articulații precise, spațiate, fără exces de legato dar, în acelați timp, și fără un profil inconfundabil. Răutăcioșii ar putea specula că cei doi muzicieni au fost aleși special pentru a nu-l pune în umbră pe recitator, dar eu prefer varianta mai optimistă, aceea a oportunității oferite celor doi tineri interpreți de a câștiga experiență alături de un artist de carisma și anvergura lui Rolando Villazón și în cadrul "Săptămânii Mozart", eveniment cu totul special al cărui director artistic, între 2019 și 2023 artistul este și care s-a reflectat, astfel, și în Festivalul Internațional "George Enescu".


Photo Credit: Festival de Pâques 2019 / Caroline Doutre


Ioana Marghita