ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Cronici Înapoi

AUDIO. Opera Agrippina la Festivalul Händel din Halle

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 21 Iunie 2019 , ora 16.28

La invitația ansamblului de muzică veche "Les Talens Lyriques" am ascultat, în cadrul festivalului Händel din orașul german Halle opera Agrippina a artistului stabilit la Londra. Ediția din acest an a evenimentului a avut ca temă femeia. Sub titlul "Sensibile, eroice, sublime - eroinele lui Händel" s-a cântat și această partitură mai puțin cunoscută din creația compozitorului. Opera Agrippina a fost compusă de Händel pentru ediția dintre anii 1709 și 1710 a Carnavalului venețian și s-a bucurat de mare succes la Veneția. Sofisticată, urbană, agilă și plină de acțiune, Agrippina are la bază libretul lui Vincenzo Grimani. Această minunată comedie despre inutilitatea ridicolă a puterii, despre cum să o obții, cum să o păstrezi și apoi să o pierzi, a însemnat apogeul perioadei italiene în creația lui Händel. Libretul, scris pe un ton foarte satiric, urmărește bogata tradiție dramatică venețiană. Personajele istorice pe care le portretizează - în special Claudio (Împăratul Claudius), soția sa, Agrippina, și Poppea - fac trimitere, cu siguranță, (și) la anumite personalități ale vremurilor în care au fost scrise, opera oferind, astfel, un foarte colorat tablou al societății contemporane. Respectând tradiția operei seria, creația lui Händel are trei acte, tonul este serios, rolurile principale sunt puține, iar finalul - fericit. Christophe Rousset, dirijorul ansamblului "Les Talens Lyriques", îi spunea Anei Diaconu că:

Agrippina este o operă pe care nici eu, nici cea mai mare parte dintre soliști și dintre muzicienii din orchestră nu au cântat-o până acum. Am abordat-o ca și când ar fi fost o operă total necunoscută, o partitură nouă dintr-o bibliotecă pe care aș fi cântat-o în primă audiție absolută. Am unit toate firele pentru a încerca să înțeleg cum a fost gândită structura operei și încerc să fac abstracție de celelalte tradiții interpretative care nu mă interesează absolut deloc. Nu caut să aflu ce au făcut Gardiner, Rene Jacobs sau alții; ceea ce mă interesează este ceea ce spune Handel, pe care îl cunosc bine prin prisma cantatelor, a operelor mai târzii precum Rinaldo, Iulius Caesar, Alcina, Ariodante. Încerc să decriptez modul în care Handel a înglobat, încă de la începutul acestei opere Agrippina, toți germenii geniali care aveau să stea la baza tuturor marilor sale capodopere. Ce face această operă să fie specială, autentică, oportună? De ce reinterpretăm Agrippina astăzi?

Răspunsul: pentru că această creație este valoroasă iar publicul vrea să o asculte. Iar dovada: o sală de concerte (în fapt biserica Ulrich din Halle) arhiplină. Festivalul Händel are loc în orașul nașterii compozitorului, Halle an der Saale, concertele din program derulându-se în spații vechi, datând din perioada vieții artistului. Biserica Ulrich, construită în 1510, a devenit în anul 1980 sală de concerte, cu 460 de locuri disponibile. În prezent este unul dintre cele mai semnificative locuri pentru festivalul Händel. Spațiul e minunat, deloc întunecat, așa cum sunt majoritatea construcțiilor gotice. Acustica, însă, mi se pare departe de ideal, mai ales în cazul interpretării unei opere în concert. Pe parcursul celor aproximativ trei ore și jumătate, cât a durat concertul, am avut aproape în permanență senzația de murdărie sonoră, din cauza unui ecou nu foarte mare dar deranjant. Agrippina abundă în momente de mare virtuozitate - atât vocală, cât și instrumentală, iar spațiul în care s-a cântat ne-a furat nouă, ascultătorilor, plăcerea de a fi impresionați de agilitatea și precizia pe care le intuiam în cântatul artiștilor de pe scenă. Vocile sunau, de cele mai multe ori mat, estompat, iar textul, cuvintele, se înțelegeau cu mare dificultate. În ciuda acestor neajunsuri ce nu țineau, desigur, de muzicieni, au existat numeroase momente grozav de frumoase!

Mi-au plăcut în mod deosebit soprana Ann Hallenberg - interpreta rolului titular, al Agrippinei, mezzo-soprana Eve-Maud Hubeaux, care a jucat un rol în travesti, al fiului Agrippinei, Nerone, contratenorul Paul-Antoine Benos-Dijan - în partitura lui Ottone, bas-baritonul Arnaud Richard - în Claudio, împăratul Romei și basul Douglas Willimas, pe care l-am ascultat într-un rol mic, cel al lui Lesbo, servitorul lui Claudio. Marea problemă a interpretării unei opere în versiune de concert este lipsa mișcării, a decorurilor, a costumelor, a atmosferei, practic. De aceea m-am bucurat foarte tare că Ann Hallenberg și Arnaud Richard au fost generoși nu numai vocal, ci și în gestică și mimică, intrându-și cu adevărat în rol, fiind foarte ironici și distanțându-se puțin de colegii lor, mult mai reținuți ca atitudine. Momente de mare rafinament și sensibilitate ne-a oferit și contratenorul Paul-Antoine Benos-Dijan. Valoroase au fost și vocile sopranei Eugenie Warnier - care a cântat partitura Poppeei, contratenorului Ray Chenez - care a fost Narciso și baritonului Etienne Bazola - care a cântat rolul lui Pallante, doar că, probabil din motive de acustică, ei s-au auzit ceva mai șters decât ceilalți.

Veți putea asculta și voi, aici, la București, ansamblul Les Talens Lyriques, dirijat de Christophe Rousset, artiștii fiind invitați să cânte în ediția din acest an a festivalului George Enescu la Ateneul Român în 20 și 21 septembrie în seria Concertelor de la miezul nopții. Muzicienii specializați în interpretarea repertoriului baroc vor cânta atunci nu doar Agrippina, ci și o altă creație lirică de Georg Friedrich Händel - opera Iulius Cezar în Egipt. Din distribuție vor face parte și minunatele Ann Hallenberg și Eve-Maud Hubeaux.

Irina Cristina Vasilescu