Ultima apariție înainte de vacanța de vară a membrilor Big Bandului Radio, în cadrul Concertelor roz organizate de Radio România Muzical și Orchestrele Radio.

Înainte de a ne dezvălui tema concertului care încheie această mini-stagiune, domnule Natsis, aș vrea să recapitulăm temele care au dat unitate acestui proiect și care l-au constituit!

Prima temă a fost, de fapt, și cea mai...

Impresionantă!

... impresionantă pentru că a fost prima. Și celelalte au fost impresionante și fiecare a avut rostul și semnificația ei. Sigur, dor de viață este un lucru pe care după o perioadă de izolare, după o perioadă de restricții, după o perioadă de teamă... fiecare simte acest dor de viață, dor de a nu mai avea griji, de a nu se mai gândi dacă, dacă, dacă... Dar ceea ce pe mine mă bucură foarte mult este faptul că atât primul proiect, Dor de viață, cât și alte două proiecte au fost proiecte exclusiv românești, de muzică românească. Muzica românească este apreciată chiar dacă jazz-ul nu este un gen românesc ca origine, dar cum în Europa a fost preluat jazz-ul și la noi a fost preluat și mă bucur că există creație autohtonă valoroasă de jazz.

Al doilea proiect după Dor de viață a fost Behind Social Bars, un fel de descriere a sentimentelor provocate de o perioadă de restricții, o perioadă de izolare. Lucrul a fost zugrăvit în acest proiect, o viață dincolo de barierele sociale.

Cel de-al treilea proiect a fost unul pe care noi l-am îndrăgit foarte mult. Am încercat să aducem un omagiu celui care a fost Miles Davis; o muzică cu totul deosebită, o muzică cu multe spații, o muzică pe care nu poți să o cânți dacă nu ai o anumită stare, o stare puternic emoțională care se transmite. Și mi-a făcut mare plăcere să cânt alături de colegii mei în acest proiect. Proiectul cu piese compuse de noi ni l-am împărțit frățește - un proiect divers, un proiect, iarăși, cu muzică românească, în care personalitatea fiecărui membru al band-ului a fost zugrăvită.

Și, de ce nu, să vorbim și despre ultimul proiect. Ultimul proiect este înaintea unei vacanțe, nu impusă de situația pandemiei, și tocmai de aceea l-am intitulat Summer standards. Ne-am propus ca în acest ultim proiect să oferim câteva standarde de jazz relaxate, care să nu solicite foarte, foarte mult atenția și să poată să fie ascultate și în mașină, în drum spre mare sau poate spre alte țări.

Cam atât despre aceasră serie. Este un lucru de care mă bucur foarte mult că l-am putut realiza. A fost o muncă destul de solicitantă, însă plăcerea de a cânta și de a reveni pe scenă chiar și fără spectatori a fost una deosebită!

Mesajul pe care trebuie să-l reținem și pe care dumneavoastră l-ați transmis pe parcursul acestei mini-stagiuni este acela că dincolo de suferință, de incertitudine sau de criză există viață, viața care merită trăită frumos!

Și există muzică, aș adăuga!