ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu Mihai Constantinescu, director Artexim

Bookmark and Share
Publicat: luni, 10 Februarie 2020 , ora 15.54

Opera Awards a anunțat nominalizările pentru premiile anului 2020, care vor fi anunțate în data de 4 mai. La categoria "Festivaluri", a fost nominalizat și Festivalul Internațional "George Enescu" - prilej de a solicita câteva gânduri domnului Mihai Constantinescu, directorul Artexim, cel care este de multe ediții pilonul constant al organizării acestei manifestări cu un prestigiu din ce în ce mai evident.

Festivalul Internațional "George Enescu" se numără printre nominalizările pentru Opera Awards 2020. Iată vestea pentru care meritați felicitări!

Este vorba deocamdată de o nominalizare; până la premiu, încă mai e mult. Adică mai e până pe 4 mai.


E adevărat, dar judecând după nominalizările de anul trecut și cele de anul acesta, mi se pare mult mai "fierbinte" competiția acestui an, judecând după câteva festivaluri de mare prestigiu, inclusiv Festivalul de la Salzburg, nominalizat la această categorie.

Da, pentru Salzburg nu e prima oară; a și primit premiu în 2013 la această categorie și este, practic, un concurent situat în pole position, dacă pot folosi un termen sportiv. Dar sperăm și noi, prin ceea ce am prezentat în ediția din 2019, să convingem juriul că Festivalul Enescu merită această nominalizare și poate chiar mai mult.


Categoric o merită și, sinceră să fiu, cred că această nominalizare poate să se refere nu numai la ultima ediție, ci la ultimele ediții.

Exact, ultimele ediții, edițiile care au fost concepute de Vladimir Jurowski, care a venit cu aceste lucruri noi. Pe lângă "Muzica secolului XXI", el a vrut o lărgire a repertoriului de operă și în 2019 am avut un record - 14 lucrări de operă din toate epocile creatoare, de la baroc până la contemporani - și acest lucru a fost apreciat de publicul din România, cât și, cum vedeți, de cel din străinătate. Am avut ocazia să vorbesc cu cineva care făcea parte din juriu și am zis: de ce Bucureștiul nu este și el nominalizat - festivalul din 2017, când am avut vreo 7 opere în concert ? Și mi s-a spus: "Nu, sunt judecate (și juriul ia în considerare) doar producțiile de operă." Or, probabil, în această situație, când s-a văzut clar că Festivalul "George Enescu" are în țelul lui cel important de promovare a muzicii și opera, probabil că s-au schimbat aceste criterii și sperăm ca nu numai numărul să fie cel care să hotărască acordarea unui premiu, ci și ceea ce s-a prezentat pentru că, practic, pe lângă operele prezentate de artiștii români - mă refer aici la Moses și Aron, la Peter Grimes - au fost și opere prezentate de formațiile din străinătate; una dintre ele, Rene Jacobs, ați văzut că este și ea nominalizată, dar și colectivele celelalte au fost deosebite și probabil că juriul va lua în considerare și cine a prezentat aceste opere, câte au fost prezentate, care a fost audiența la public, care au fost comentariile după prezentarea acestor opere. Nu știu cine face parte din juriu, dar sper ca aceste criterii să fie și în favoarea numărului, și în favoarea calității operelor prezentate în festival. Festivalul merită acest lucru, artiștii români merită acest lucru pentru că, până la urmă, este și un premiu pe care-l primesc cultura românească și artiștii români.


Cu excepția Festivalului de la Salzburg, toate celelalte nominalizate sunt, practic, festivaluri consacrate operei. Chiar prin titlurile lor, prin denumirile lor. Asta înseamnă că, în pofida faptului că Enescu a scris o singură operă, iată că deschiderea către operă este extrem de mare în configurarea festivalului care-i poartă numele. Intenționați și pentru viitor o asemenea trimitere spre acest gen?

Evident, pentru că eu consider că prezentarea operelor în variantă concertantă - cu proiecții, fără proiecții, dar cu distribuții importante, cu artiști importanți, cum a fost Lise Davidsen, de exemplu, în 2019 - este o mare șansă pentru public să vadă aceste opere și unele dintre ele pentru prima și poate chiar pentru ultima dată pentru că în România nu cred că va exista cineva care să facă o variantă nouă sau o producție nouă de Moses și Aron, pentru că sunt lucrări foarte grele care necesită și artiști importanți, care necesită dirijori foarte buni. Și cred că viitorul operei este totuși și în opera concertantă, nu neapărat în producții, care, într-adevăr, în ultima perioadă unele dintre ele sunt foarte importante, sunt foarte mari, sunt concentrate pe vizual foarte mult. Noi ne-am concentrat, festivalul s-a concentrat - așa după cum ați văzut și în ediția din 2017 - pe muzică și pe prezentarea muzicii. Din acest motiv, de exemplu, Oedip-ul, care la început a fost criticat de anumite persoane că este prezentat în variantă concertantă, a fost deosebit de apreciat pentru că atunci publicul a rămas să audă muzica și a descoperit muzica lui Enescu. Și cred că așa a descoperit și muzica lui Schoenberg, și muzica lui Britten, și muzica lui Poulenc, și Hindemith ș.a.m.d. Și păstrăm pentru 2021, evident, aceeași linie, fiindcă, din calculele noastre, probabil că vom avea un număr mai mare de opere în concert în distribuții importante și văd că acest lucru este din ce în ce mai apreciat și de publicul din România și de publicul din străinătate. Să vezi, totuși, în 3 săptămâni 14 opere, nu e un lucru ușor și cred că este de apreciat și efortul nostru, dar și efortul celor care vin la aceste concerte și bucuria, până la urmă, pe care o au văzând aceste concerte, ascultând aceste concerte.


Este, practic, un gest de deschidere culturală extraordinară pe care foarte greu l-ar putea primi cu alte prilejuri și cu atât mai puțin în cadrul stagiunilor.

E absolut corect ce spuneți pentru că toată lumea vine la festival să vadă tocmai aceste noutăți, tocmai aceste lucruri pe care nu le va mai putea vedea cu alte ocazii și-n interpretări foarte bune. La început, a fost o reținere și din partea artiștilor români care au prezentat aceste opere. Aduceți-vă aminte că noi am mai prezentat, de exemplu, Gurre-Lieder sau Wozzeck în festivalurile noastre. Artiștii români au avut, așa, o reticență în a prezenta, dar până la urmă și-au dat seama că pe lângă faptul că aceste lucrări sunt prezentate prima dată, este și o școală pentru ei să învețe aceste lucrări, să învețe un stil nou pentru că Schoenberg nu este cântat în fiecare zi, Britten nu este cântat în fiecare zi. Anul viitor avem Zemlinski, avem Korngold. Deci, este, pe lângă educația publicului care trebuie să vadă de la baroc până la contemporan, este și o educație a muzicienilor care, cu ocazia aceasta, având sprijinul deosebit al unor mari dirijori cum a fost, de exemplu, Zagrosek, au foarte mult de învățat și acest lucru se va observa mai departe, în activitatea lor.


Și în plus, este și, să spunem, o chestiune de palmares. Odată ce o instituție muzicală, o formație, un ansamblu își poate nota în cartea sa de vizită că a interpretat o asemenea lucrare, cred că-și capătă un statut puțin mai prestigios, cumva.

Eu întotdeauna am zis că acestea sunt momentele importante ale unui festival, aceste premiere - cum a fost Grimes sau Moses și Aron - pentru că aceste lucruri rămân din festival. Nu știu în momentul ăsta poate câți dintre iubitorii festivalului știu anul în care a fost prima dată Filarmonica din Berlin sau când a fost Filarmonica din Israel, sau faptul că vine Filarmonica din Amsterdam din nou, dar sunt sigur că aceste momente vor rămâne și sunt foarte apreciate de critica muzicală și vor rămâne în istoria festivalului; cum a fost, de exemplu, Tetralogia lui Wagner, cum a fost Gurre-Lieder, cum a fost Wozzeck, cum vor rămâne aceste două opere pe care le-am făcut și cum vor fi celelalte în viitor, dacă și conducerea viitoare a festivalului le va accepta și le va prelua, cum ar fi normal, în continuare.


Sperăm ca în luna mai să avem vești și mai bune!

Să dea Dumnezeu! Festivalul merită acest lucru, artiștii români merită acest lucru pentru că, până la urmă, este și un premiu pe care-l primesc cultura românească și artiștii români... și cei doi care au fost nominalizați! Sper să avem un mai plăcut la început!


Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu