ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Cronici Înapoi

AUDIO. Festivalul internațional "George Enescu", 2019 - Kremerata Baltica la Ateneul Român

Bookmark and Share
Publicat: sâmbătă, 14 Septembrie 2019 , ora 19.14

Cum pot respira, gândi și simți 23 de oameni la fel în același timp? Secretul îl știu instrumentiștii din Kremerata Baltica, senzaționala orchestră de cameră înființată de violonistul Gidon Kremer în 1997, ca un cadou pentru sine însuși, cu ocazia împlinirii a 50 de ani. Tinerii muzicieni din Letonia, Lituania și Estonia au concertat vineri, 13 septembrie 2019, la Ateneul Român în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, împreună cu mentorul lor. Un adevărat eveniment, care ar fi meritat o sală arhiplină. Nu a fost, cazul, din păcate. Iar constatarea că până și Ateneul Român a fost doar pe jumătate sau trei sferturi plin de cele mai multe ori în acest septembrie este cel puțin tristă, dacă nu chiar îngrijorătoare.

Respectând tradiția de peste 20 de ani, Kremerata Baltica a construit un program coerent și interesant, punând pe afiș creații de Mieczyslaw Weinberg, Dinu Lipatti și George Enescu. Spre deosebire de alți mari artiști prezenți în festival, cărora li se impune să cânte Enescu, Gidon Kremer și ansamblul său nu tratează partiturile compozitorului român cu superficialitate, ci merg în profunzime. De altfel, ansamblul are în discografia sa imprimări remarcabile cu opusuri de Weinberg și Enescu, ambele nominalizate la premiile Grammy.

Ce s-a cântat, deci? După-amiaza s-a deschis și s-a închis cu opusuri de Mieczyslaw Weinberg - Concertino-ul pentru vioară și orchestra de coarde op. 42 și Simfonia a X-a op. 98 ale compozitorului fiind folosite în chip de coperți muzicale. Weinberg, mult mai puțin cunoscut decât bunul lui prieten Șostakovici, s-a născut în 1919 și a plecat dintre noi în 1996, fiind un compozitor evreu născut în Polonia dar locuind mare parte din viață în fosta Uniune Sovietică. Limbajul lui muzical este adesea întunecat, lugubru, chiar, dar și ironic, străbătut, în același timp, de melodii memorabile - ceea ce îl plasează în atmosfera rusă de mijloc și sfârșit de secol XX. Gidon Kremer nu pare că se află într-o formă fizică prea bună, dar acest lucru tine doar de viața de dincolo de scenă, pentru că violonistul este în continuare excepțional - echilibrat, rafinat și foarte studiat! În Simfonia lui Weinberg am avut prilejul să ascultăm și solo-uri ale membrilor orchestrei, un ansamblu care funcționează ca un organism viu, în perfectă armonie cu el însuși și cu partitura interpretată.

Din creația lui Enescu artiștii au ales două opusuri de tinerețe ale compozitorului, ambele de relativ mică întindere și delicate: Intermezzo-ul op. 12 nr. 2 și Aria și Scherzino pentru vioară și orchestră - ce l-a avut solist pe concert-maestrul formației, Dzeraldas Bidva și pe Fuad Ibrahimov dirijor.

S-a mai cântat și Simfonia concertantă pentru două piane și orchestră de coarde op. 5 de Dinu Lipatti, cu pianiștii francezi Pascal și Ami Roge soliști. Structuri ritmice complexe, folclor stilizat și chiar elemente de jazz sunt prezente în această partitură eclectică și totuși omogenă, pe care avem ocazia să o ascultăm extrem de rar în concert. Soții Pascal și Ami Roge s-au ținut bine, cum s-ar spune, fără a străluci, însă, după părerea mea.

După atmosfera mai degrabă densă a concertului, ne-am relaxat mult la final, cu bisurile date - două piese ale aceluiași Weinberg, dar mult mai lejere - fragmente de muzică de film.

Irina Cristina Vasilescu