Interviuri Înapoi

AUDIO. Festivalul 'George Enescu' 2019. Interviu cu dirijorul Vasily Petrenko

Publicat: vineri, 13 Septembrie 2019 , ora 14.25

Pe 13 și 14 septembrie, concertele Filarmonicii din Oslo desfășurate la Sala Palatului vor fi conduse de Vassily Petrenko.

Vasily Petrenko, bun revenit pe scena Festivalului "Enescu"! Dacă nu greșesc, ultima dumneavoastră participare aici a fost cea din urmă cu patru ani, cu Filarmonica Regală din Liverpool. Ce s-a întâmplat de atunci, cu adevărat remarcabil - sigur că a fost o perioadă intensă pentru dumneavoastră, densă ca agendă și ca realizări.

E întotdeauna o plăcere să fii prezent în Festivalul "Enescu" și, de asemenea, oaspete la București. Pentru mine, să concertez acolo cu Filarmonica Regală - alături de care sunt chiar acum, când stăm de vorbă, în plină sesiune de înregistrări - reprezintă o experiență în sine, descoperirea unor orizonturi noi; este despre a te strădui să ridici ansamblul, zi de zi, la un nou nivel de performanță; un proces ce nu se oprește niciodată. Până acum, am avut cu adevărat succes împreună și ne-am bucurat cu adevărat de călătoria noastră.


În 2019, veți dirija, pe scena Sălii Mari a Palatului, Filarmonica din Oslo, pentru prima dată la București; este, și acesta, un asamblu al excelenței, definit de disciplină și coeziune și extrem de motivat de actul muzical. Cum este relația dintre dumneavoastră și această orchestră, cu ne-ați descri-o?

Sigur că Filarmonica din Oslo este o orchestră cu o personalitate inconfundabilă, cu propriul caracter și o mentalitate a sa. Este, probabil, una dintre cele mai bune din Scandinavia și din Europa - și țintim, împreună, titlul mondial! (râde). Din perspectiva mea, s-au împlinit 5 ani de când sunt dirijor princpal la Oslo. Iar 2019 este unul cu totul special, pentru că sărbătorim împreună cei 100 de ani pe care îi împlinește. E o mare onoare și o imensă plăcere ca Festivalul Enescu să fie parte a seriei de evenimente aniversare - serie ce se desfășoară nu numai în Norvegia, ci în întreaga lume.


Și noi vă mulțumim, la rândul nostru, pentru asta. Dar care ar fi, domnule Vasily Petrenko, principalele calități ale orchestrei din Oslo ce îi dau profilul unic, inconfundabil pe care îl menționați? Profil care poate să nu fie cel mai confortabil pentru un dirijor?

Ei bine, Filarmonica din Olso are propria sa personalitate, indiscutabil! Care, bineînțeles, reflectă cultura locală și mentalitatea norvegienilor; așa că putem vorbi despre un soi de introvertire, interiorizare, pe de o parte; există, de asemenea, o extraordinară atenție și o admirație la adresa naturii. Și mai este și această mare dedicare pentru muncă, pentru modul în care se cântă, pentru că vorbim despre o orchestră, odată ce se decide cum trebuie interpretată muzica în cauză. În concluzie, există o legătură cu o istorie foarte, foarte îndelungată, 100 de ani, după cum spuneam mai înainte; a traversat o perioadă mai puțin fericită, în urmă cu câțiva ani dar acum ne întoarcem pe scenă, pe scena mondială. Orchestra a avut mereu o sonoritate foarte specială, foarte profundă a instrumentelor de coarde și o imensă disciplină în rândul suflătorilor, atât în privința lemnelor, cât și a alămurilor. Și are toate atributele unei mari orchestre, la care se adaugă acele caracteristici specifice Scandinaviei.


Pe 13 septembrie, conduceți un program cu lucrări moderne și romantice, de Øyvind Torvund, Grieg și Bartok. Cum ați ajuns la respectiva formulă, există idei comune ce definesc toate cele trei compoziții?

Ei bine, în mod evident să-l aduci în atenție pe Grieg… Acesta este cel mai cunoscut compozitor norvegian al tuturor timpurilor și un mare compozitor în general. Și când o orchestră norvegiană îl cântă, Filarmonica din Oslo, aceasta reprezintă ceva cu adevărat special. Consider că nicio altă formație de gen nu cunoaște lucrarea așa cum o știu membrii ei. Piese de Øyvind Torvund a fost aleasă pentru că reprezintă generația modernă de compozitori iar eu am mereu o atenție specială și acord un sprijin entuziast muzicii contemporane. Și să interpretăm această lucrare nu doar la Oslo sau în Scandinavia ci s-o interpretăm la București și să demonstrăm că muzica clasică este vie încă, din perspectivă creativă, că progresează, că merge înainte către viitor înseamnă o sarcină deosebită și un privilegiu, în ceea ce mă privește. Și, bineînțeles, Bartok, inclus cu o piesă scrisă pentru o orchestră de soliști; este o lucrare pentru care ai nevoie de o formație virtuoză, pentru că aproape fiecare instrument are un rol solistic în anumite momente. Este o creație scrisă pentru Serghei Kussevitzky și Orchestra simfonică din Boston, o pagină ce poate pune în lumină excelența și calitățile particulare ale unei orchestre ca tot unitar, dar și din perspectiva membrilor ei luați individual.


Iar a doua zi, pe 14 septembrie va fi în program muzică de Richard Strauss, George Enescu și Ceaikovski. Simfonia concertantă a autorului român, încadrată de două capodopere romantice. Cum priviți arhitectura acestui al doilea program?

Din punctul meu de vedere, este absolut corect ca lucrările lui Enescu să fie prezentate într-un festival ce-i poartă numele; și e logic ca atunci când venim ca invitați, la București, să cântăm una dintre realizările sale. Aceasta va fi prima oară când voi dirija Simfonia concertantă op. 8, așa că sunt nerăbdător s-o descopăr, ca dirijor. Îmi e cunoscută, ca ascultător, dar s-o abordez ca dirijor, s-o cunosc îndeaproape este ceva cu totul diferit. Și, firește, Strauss și Ceaikovski sunt doi compozitori care au fost aproape contemporani - Strauss ceva mai târziu, evident… Unul dintre ei a avut romantismul german în venele sale, plus influența secolului XX, iar celălalt a avut romantismul rus drept dominantă. Totuși, în muzica lui, Ceaikovski a apelat din plin la soluții germane de orchestrație. El a știut la perfecție creația componistică germană, toate lucrările de referință și a apelat la experiența școlii austro-germane de secol XX în privința artei de a orchestra. Așa că să pun cele două lucrări laolaltă și să pun în evidență atât ceea ce le conectează dar și diferențele dintre ele este, de asemenea, un aspect foarte special al alcătuirii acestui program.


Sunteți, domnule Vasily Petrenko, un cunoscut ambasador al creației ruse moderne, în special al lui Șostakovici; așa că aveți, fără doar și poate, soluții consistente pentru cei care doresc să promoveze creația enesciană. Care este cheia de a-l înțelege pe compozitotul român, în opinia dumneavoastră?

Ei bine, muzica sa are cu siguranță o anumită complexitate, la o primă vedere. Dar trebuie să mergi mai în profunzime. Pentru mine, personal, ca și în cazul altor opusuri contemporane sau moderne de o dificultate accentuată, secretul nu este să te limitezi doar la aspectul tehnic al lucrării, ci să dobândești excelența tehnică și, apoi, să faci ceva obligatoriu: să pătrunzi în dimensiunea emoțională a muzicii, în filosofia ei, în esența inoculată de compozitor, sensurile lui adânci. E nevoie să pătrunzi ceea ce compozitorul a intenționat prin scrierea acelei lucrări, pentru că nu a făcut doar să aștearnă note pe o partitură, forte sau piano. Să înțelegi mesajul pe care a dorit să-l transmită ascultătorilor. Și, odată ce ești capabil să descoperi, în cazul muzicii contemporane, care este într-adevăr mesajul lăsat de autor, atunci muzica respectivă va avea succes, publicul o va iubi cu adevărat și va cere s-o asculte din ce în ce mai mult.


Interviu realizat de Ștefan Costache