ACUM:
15.00
Festivalul Internațional “George Enescu” – ediția 2019
Urmează: 17.00 Concertele Radio România Muzical
Apoi: 18.30 Jazzy hour cu Berti Barbera

Interviuri Înapoi

AUDIO. Festivalul 'George Enescu' 2019. Interviu cu dirijorul Gabriel Bebeșelea

Bookmark and Share
Publicat: joi, 12 Septembrie 2019 , ora 11.57

Domnule Gabriel Bebeșelea, trebuie să le spunem ascultătorilor noștri că ați debutat în Festivalul Internațional George Enescu în 2011. Pe atunci aveați vreo 23 de ani, dacă am făcut eu bine socoteala.

E ceva vreme de atunci, dar îmi aduc foarte bine aminte de primele mele concerte în Festivalul "George Enescu" și sunt strâns legat sufletește de acest important eveniment al muzicii.


Atunci ați dirijat muzică contemoporană, erați la conducerea Ansamblului ICon Arts.

Da și dirijam lucrările compozitorilor din workshop-ul de compoziție. Era un proiect extraordinar de interesant și important pentru tinerii compozitori români, pentru că aceștia compuneau lucrări pentru acest ansamblu, lucrările se cântau și erau corectate, oarecum în timp real de către reputații compozitori din juriul Concursului Enescu.


Care au fost cele mai importante evenimente ale acetui an?

Au fost foarte multe concerte care le țin minte extrem de bine și care mi-au fost apropiate sufletului: am dirijat la Berlin - Konzerthausorchester, am dirijat la Moscova - Filarmonica Națională a Rusiei, iată, acum sunt cu Orchestra de Stat a Rusiei în Festivalul "George Enescu', deasemenea Filarmonica din Zagreb. Am inițiat un proiect care mi-e foarte apropiat inimii, "Musica Ricercata", un proiect care se bazează pe manuscrise și pe cercetarea manuscriselor. Și pot să spun că punctul culminant al ultimelor mele stagiuni e o cercetare destul de minuțioasă ale creațiilor de tinerețe ale lui George Enescu, multe dintre ele necântate niciodată, ori în primă audiție absolută, ori nemaicântate de 115-120 de ani. Eu trebuie să spun că am o satisfacție personală din faptul că, dacă acum câteva stagiuni trebuia să impun cumva și să negociem repertoriul concertelor, în așa fel încât să reușesc să introduc muzică românească, ȋn momentul de față, orchestre importante îmi cer de la sine muzică de George Enescu și nu numai. De exemplu, am făcut recent cu Royal Philharmonic din Londra Suita a II-a de George Enescu, am făcut Pastorale Fantesie, pe care am s-o dirijez și în Festivalul George Enescu și în mai multe orașe: la Viena, la Berlin, la Moscova, urmează să o fac în Singapore, în Canada ș.a.m.d. Toate aceste orchestre au cerut piesele lui George Enescu. Trebuie să mărturisesc că e o satisfacție puternică, prin faptul că nu trebuie să mai negociez, ci lumea consideră deja că muzica lui George Enescu merită ascultată și publicul trebuie neapărat să știe mai multe despre acest geniu.


Da, într-adevăr, această Pastorală-fantazie, scrisă undeva la sfârșitul secolului al XIX-lea, a răsunat acum în epoca modernă, la Cluj, la Viena, dar nu în București, încă.

Da, ea a fost programată, într-adevăr cu Filarmonica George Enescu. Trebuia să o dirijez în decembrie 2017, exact cu o săptămână înainte de a înregistra CD-ul cu Orchestra Radio din Berlin, care conține Oratoriul Strigoii, de George Enescu, dar și Pastorale Fantasie. Din păcate, în acea săptămână a dispărut dintre noi Regele Mihai și am schimbat totalmente programul. Pentru că a murit în aceeași zi cu Mozart am făcut Recviemul de Mozart. După 118 ani, piesa are un reviriment extraordinar, pentru că am făcut-o până acum, ȋn premieră modernă, să-i spunem, la Cluj Napoca, apoi la Viena, la Musikverein, la Konzerthaus Berlin, la Sala Ceaikovski din Moscova. Urmează, după cum ziceam mai devreme, în Singapore și în Canada. Un prieten foarte bun de-al meu, Andrei Feher a dirijat-o chiar la Montreal, cu foarte puțin timp în urmă, deci piesa capătă viață și lumea recunoaște geniul lui George Enescu în această lucrare. Chiar zilele trecute repetam la Moscova această piesă și concert-maestrul Orchestrei de Stat a Rusiei, spunea la un moment dat, că o anumită rupere de culoare pe care o realizează Enescu în această piesă, doar un geniu putea s-o realizeze. Și nimănui nu-i venea să creadă că Enescu avea 17 ani și jumătate când a compus această minunată perlă de mici dimensiuni, dar cu foarte multă consistență.


Aș îndrăzni să vă întreb când veți semna o integrală a Simfoniilor lui Enescu?

Trebuie să recunosc că nu mi-am propus țeluri de genul acesta, deocamdată. Necesitatea mea personală e de a-l cunoaște pe Enescu în faza embrionară, pentru că, dacă e să judecăm doar după op. 1 Poema română, Enescu e ca un extraterestru care a apărut din neant, care a apărut pur și simplu pe pământ, cu geniu, cu talent, cu o tehnică foarte matură. Dar, înainte de op. 1 Poema română, există 33 de alte opusuri. El de fapt a reînceput numerotarea cu Poema română. Și am fost foarte preocupat de această perioadă de dinainte de op. 1. Într-aedvăr, am făcut lucrări și din perioadele lui târzii, Simfonia I-a, Simfonia a II-a, Simfonia de cameră, dar recunosc, că de perioada aceasta am fost foarte atras, de stadiul embrionar al stilului său.


În concertul din 12 septembrie, concert pe care-l deschideți cu această Pastorală - fantezie de Enescu, cuprindeți și o arie stilistică foarte bogată, Concertul pentru vioară a lui Erich Korngold și Simfonia Manfred de Ceaikovski. Așteptăm cu nerăbdare să-l revedem la București pe Ray Chan. V-ați intersectat carierele sau va fi pentru prima oară când veți colabora?

Ne cunoaștem, dar va fi pentru prima dată când ne aflăm pe scenă împreună și abia aștept, mai ales că e un concert extraordinar de frumos și de expresiv, care exprimă o multitudine de stări. Foarte important este contextul în care s-a născut acest concert pentru vioară a lui Korngold. Ne aflăm la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Korngold, după fuga sa din Viena și refugiul său la Hollywood, și-a promis, că până când Hitler nu va fi înfrânt, el nu va compune altceva decât muzică de film. Iar acest concert, în Re major, tonalitatea poate cea mai optimistă, apare chiar la finalul războiului ca o împlinire a promisiunii lui către sine și înglobează mai multe teme din muzica de film pe care a compus-o cât timp era în exil, la Hollywood, dar include o paletă coloristică extraordinară, pe care Ray Chan sunt foarte sigur că o s-o realizeze absolut magnific.


Și apoi va urma Simfonia Manfred de Ceaikovski, un hit al muzicii, așteptat de ascultători, cunoscut și cu foarte, foarte multe modele în discografie, ca să zic așa. La ce să ne așteptăm, care va fi amprenta personală Gabriel Bebeșelea asupra acestei partituri atât de iubită?

Nu-mi propun să aduc niciodată ceva nou sa să inventez ceva, sau să descopăr neapărat ceva. Îmi place să cred că prin studiu intens, partitura "îmi vorbește". Într-adevăr, publicul se poate aștepta la o interpretare veritabil rusă, pentru că Orchestra de Stat a Rusiei e o orchestră cu tradiție imensă...


...peste opt decenii.

Da. Sunt niște muzicieni absolut fantastici. Pot să spun că noi am desfășurat repetițiile în Sala Mare a Conservatorului Ceaikovski și este o senzație extraordinară ca-n acea sală, cu această orchestră să faci Simfonia Manfred de Ceaikovski. Am dirijat această orchestră și în luna mai, când am făcut premiera rusă a piesei enesciene Pastorale Fantasie. Pot să spun că muzica lui Ceaikovski îi împlinește și pe ei extraordinar, nu doar că li se potrivește, pentru că e în sângele lor, dar sunt împliniți la rândul lor de această muzică și sunt sigur că și publicul simte la fel lucrul acesta.


Din experiența foarte vastă pe care o dețineți, în pofida unei vârste tinere, credeți că există calități specifice unei orchestre ruse, față de o orchestră germană sau față de una londoneză... Trăim în plin globalism, de aceea pot rămâne în picioare niște criterii de genul acesta?

Mie îmi place să spun tot timpul că orchestra este oglinda societății și o orchestră dintr-o anumită țară este oglinda societății din țara respectivă. Regăsim și punctele forte și punctele slabe din acea țară. Tradițiile interpretative ale unei orchestre din, să-i spunem Germania sunt adânc ancorate în spiritul german. Tradițiile interpretative din Rusia sunt adânc ancorate în ceea ce se întâmplă în societatea rusă ș.a.m.d., dar de la un anumit nivel în sus putem să discutăm doar de nuanțări, pentru că în epoca actuală, din punct de vedere tehnic, muzicienii sunt la un nivel atât de înalt, iar pregătirea lor e atât de minuțioasă, încât, foarte multe orchestre la care nu te aștepți schimbă paleta stilistică extrem de rapid, dintr-o parte în cealaltă. Deci, există din punct de vedere stilistic o globalizare, dar în același timp, pot să spun că se păstrează această oglindire a societății din care, fiecare orchestră face parte.


După evoluția de la Sala Palatului, în seria Mari orchestre ale lumii, veți dirija și la Piatra Neamț.

Da, este un concerte, care este tot în cadrul Festivalului "George Enescu", dar este într-un festival al lui Daniel Petrică Ciobanu, un pianist absolut remarcabil, se numește "Neamț Music Festival" și el realizează lucruri absolut extraordinare acolo, pentru că aduce muzicieni de talie internațională, într-un loc în care muzica clasică se aude destul de rar. O să fiu alături de Orchestra Română de Tineret și patru din pianiștii care susțin recitaluri în Festivalul "George Enescu".


Iar după aceea, la scurt timp, va fi deschiderea Stagiunii Orchestrei Radio din Berlin. Este un moment emoționant, cu Strigoii de Enescu.

De fapt, Vladimir Jurowski dirijează, înainte cu câteva zile, Simfonia a III-a de Enescu, care va fi deschiderea de stagiune a Orchestrei Radio din Berlin, iar în săptămâna următoare, mă bucur că berlinezii vor auzi Oratoriul Strigoii, absolut fascinant care va fi prezentat de fapt, ȋn premiera mondială. Va fi pentru prima dată când Oratoriul se va auzi în integralitatea sa.


Există posibilitatea să auzim și în România acest oratoriu?

Da, el a fost înregistrat pe CD. Se poate cumpăra.


Nu, nu. Ma refer ȋntr-un concert live.

În primul rând, prioritate a avut-o orchestra cu care am înregistrat CD-ul. Așa că, mai întâi va fi prezentat acolo, iar ulterior, sigur, suntem în discuții în mai multe locuri. Vedem cum se poate realiza, pentru că avem și un cast, o distribuție absolut extraordinară: ȋl avem pe Alin Anca, în rolul naratorului - de la Hamburg, îl avem pe Tiberiu Simu - în rolul lui Arald, Bogdan Baciu, de la Duseldorf, în rolul Magului și soprana Rodica Vică, în rolul Reginei. Ea se află la Viena, deci trebuie toată agenda acestei casting să fie pusă cap la cap, pentru că e extraordinar de dificil de a face pe un altul, având în vedere că înainte de înregistrarea CD-ului s-a lucrat câteva luni extrem de intens cu soliștii care au avut rolurile respective.


Cum arată stagiunea 2019-2020 pentru dirijorul Gabriel Bebeșelea?

Este destul de diversificată și chiar intensă, pe alocuri. După Orchestra Radio din Berlin sunt invitat la Barcelona, am concert cu orchestra simfonică de acolo. După Barcelona sunt la Orchestre Nationale du Capitol de Toulouse. După Toulouse sunt în Singapore, dupa aceea ȋn Germania, apoi, din nou, cu Orchestra Română de Tineret, concertul pentru Ziua Regelui. Tot la Ateneul Român voi dirija Orchestra "Musica Ricercata". Am un proiect cu pagini din perioada Ecaterinei cea Mare, după aceea mă întorc la Filarmonica Națională a Rusiei și apoi la Filarmonica din Zagreb, după care la Ulster Orchestra din Belfast. Acestea îmi vin în minte. Sper că nu fac o nedreptate vreunei orchestre pe care nu mi-o amintesc imediat.


Și în același timp, veți continua munca de dirijor principal al Filarmonicii de Stat Transilvania, din Cluj Napoca.

Bineînțeles. Acest lucru este de la sine înțeles. Pregătim, începănd cu luna ianuarie, un sezon Beethoven, extrem de important pentru noi și după părerea mea, foarte interesant, în care, pe întreg parcursul anului 2020 vom realiza integrala simfoniilor, dar nu în orice formă, integrala, în șapte concerte. De ce? Pentru că am denumit acest proiect, Curcubeul lui Beethoven. Sunt șapte culori ale curcubeului. Fiecare concert are o culoare anume. De fapt, Beethoven a fost și o locomotivă pentru un anumit tip de muzică, ce în România, din păcate, nu se interpretează și atunci, am combinat simfoniile lui Beethoven, cu câte un compozitor care avea sinestezia, adică Ligeti, Messiaen, Scriabin ș.a.m.d.


Interviu realizat de Monica Cengher