În această seară de 25 aprilie, la Ateneul Român, publicul are ocazia să cunoască instrumentele muzicale din colecţia Violins of Hope (ce cuprinde 16 viori, două viole şi două violoncele) şi poveştile acestora. Instrumentele fac parte din colecția privată a reputatului Amnon Weinstein, unul dintre cei mai respectați lutieri din lume, care a restaurat și colecționat viori cu povești emoționante ce au aparținut unor muzicieni evrei, supraviețuitori ai Holocaustului. Programul muzical cuprinde lucrări de Max Bruch şi Felix Mendelssohn, cărora li se alătură un cântec privit astăzi ca un imn național neoficial al Iraelului și o rugăciune cunoscută evreiască, aranjată pe muzică de Cihat Askin. Pe scenă vor urca violoniştii Gil Sharon, Evgenia Epshtein, Sevil Ulucan-Weinstein și Irena Simon-Renes, violistele Miriam Hartman-Beazley şi Aida-Carmen Soanea, Hillel Zori şi Teresa Beldi la violoncel şi pianistul Andrei Licareţ.

Despre inițiativa acestui eveniment și despre evenimentele pe care le sărbătorește Israelul în această perioadă, am discutat cu Excelența Sa Tamar Samash în următorul interviu.

Excelența Voastră, vă mulțumesc pentru faptul că ați dat curs invitației de a discuta despre evenimentul care va avea loc în această seară la Ateneul Român. Prezența proiectului Violins of Hope la București este rezultatul unei frumoase colaborări între Ambasada Israelului în România, Fundația Ronald S. Lauder, Ministerul Culturii și Societatea Muzicală. Spuneți-ne cum a luat naștere această inițiativă remarcabilă.

Știam de existența acestui grup de viori care sunt colecționate de domnul Weinstein și m-am gândit că, dat fiind faptul că România și-a exercitat anul acesta mandatul de președinție a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, ar fi o încheiere frumoasă a acestui mandat și este, totodată, o modalitate de a transmite oamenilor informații despre ceea ce s-a petrecut în timpul Holocaustului, iar viorile au, într-adevăr, un sunet, o voce, care poate atinge pe oricare dintre noi. Așadar, l-am contactat pe domnul Weinstein, l-am întrebat dacă este dispus să aducă aceste viori în România, iar eforturile noastre culminează cu acest concert.

Deci este vorba, practic, despre o dublă celebrare.

Într-adevăr. Este vorba despre Amintirea Holocaustului, a eforturilor excelente pe care România le-a depus la Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului și despre speranța care se regăsește în acele viori și, în egală măsură, în statul Israel, un loc în care toți evreii pot veni și pot pleca în pace.

Și, alături de toate acestea, sărbătorim Ziua Națională a Israelului.

Da, este o parte din procesul de consolidare Israelului. Se împlinesc 69 de ani de la înființarea statului.

Care sunt impresiile dumneavoastră cu privire la programul muzical al serii, o selecție inspirată și extrem de grăitoare pentru evenimentele sărbătorite, am putea spune.

Am încercat să oferim muzică ce se găsește în legătură cu poporul evreu și, de asemenea, un cântec israelian foarte cunoscut și o lucrare foarte frumoasă pentru vioară. Așadar, evenimentul reprezintă o combinație între muzica veche a poporului evreu și muzica nouă a poporului israelian.

Excelența Voastră, cât de important credeți că este, din punct de vedere moral, politic și cultural, un proiect precum Violins of Hope?

Evenimentul face, de fapt, parte dintr-un proiect mai vechi pe care încercăm să îl implementăm aici, în România. Pe de o parte, să aducem în țară aspecte din cultura Israelului, prin cărți, muzică, filme sau schimburi academice, iar pe de altă parte, este vorba despre dorința noastră de a avea mijloacele educaționale astfel încât tinerii și poate nu numai aceștia să afle despre tragedia poporului evreu în timpul Holocaustului, în România, în particular. Așa arată cadrul general al evenimentului.