Albumul Baroque - violonista Nicola Benedetti și Benedetti Baroque Orchestra, înregistrări apărute sub sigla casei Decca pe 16 iulie 2021.

În decembrie 2020, în momentul de climax al pandemiei COVID19, violonista Nicola Benedetti strângea mai mulți muzicieni britanici specializați în muzică barocă pentru proiectul înregistrării unui disc cu muzică barocă, primul pe care ea însăși evoluează pe o vioară barocă. Cu siguranță, a fost o gură de oxigen și normalitate pentru muzicieni, toți liber profesioniști, profund afectați de întreruperea vieții cotidiene de concert pentru o perioadă atât de lungă.

Iar bucuria de a cânta și de a înregistra se simte puternic, cel mai pregnant, consider în Concerto grosso nr. 12 La Follia de Francesco Geminiani. Nicola Benedetti și Benedetti Baroque Orchestra, într-o versiune plină de nerv și vervă a acestei cunoscute lucrări. Acest concerto grosso este, de fapt, un aranjament al Fonatei La follia de Corelli: Geminiani, fost elev al lui Corelli, a realizat partitura noului concerto grosso La Follia pentru publicul englez, în timpul unei dintre vizitele sale pe insula britanică.

În rest, albumul Baroque înseamnă concerte pentru vioară și orchestră de Antonio Vivaldi: RV 211m RV 257 și RV 386.

Acesta este primul disc pentru Benedetti Baroque Orchestra, ansamblu cu instrumente originale baroce, și primul pe care Nicola Benedetti folosește o vioară barocă. Ea a mai înregistrat albumul Italia, cu lucrări de Vivaldi și Tartini, însă alături de un ansamblu cu instrumente moderne, ea însăși folosind unul la fel - adică alături de Orchestra de Cameră Scoțiană, cu Christian Curnyn la conducere. 10 ani mai târziu, în 2021, Nicola Benedetti conduce ea însăși ansamblul orchestral, de fapt, un ansamblu de tip cameral, cu 11 membri.

"Un album într-adevăr foarte bun" - scrie despre acest disc un critic de la cotidianul The Herald. O concluzie pe care aș trage-o și eu: claritate, construcție, emoție, selecție repertorială și un mod profesionist de abordare generală a muzicii. Există tendința comparațiilor între interpretări - însă eu nu cred că există doar o interpretare valabilă pentru o anumită partitură, chiar și în contextul interpretărilor pe instrumente istorice. Alegându-ne o singură interpretare ca reper, pierdem din varietatea și diversitatea pe care o aduc diferitele interpretări valoroase care apar în istorie, de exemplu, și cele de pe acest disc.