Una dintre cele mai puternice explozii din istoria jazz-ului s-a produs în Harlem la mijlocul anilor `40 și s-a numit bebop. Efectele acestui moment de revoluție este încă simțit și explorat. Dintre inițiatorii acestui curent, Bud Powell este unul dintre numele rămase mai în umbră, cel puțin în comparație cu Thelonious Monk sau Miles Davis, chiar dacă stilul lui pianistic a devenit influența esențială printre cei mai imaginativi instrumentiști. Compozițiile lui sunt esențiale, foarte accesibile dar cumva diferite de cele care s-au făcut mult mai cunoscute.

Oricum, marca Bud Powell a fost evocată de mulți mari muzicieni, printre care îl găsim pe pianistul și istoricul Ethan Iverson, cunoscut și ca fost component al trio-ului The Bad Plus. El validează geniul componistic al lui Powell printr-un excepțional album intitulat "Bud Powell in the 21-st Century", o recompunere a unui repertoriu pentru big band. Cu excepția a două piese originale, Iverson a actualizat compozițiile lui Powell fără a afecta intențiile inițiale, cu o admirabilă atenție pentru detaliu. Stilul pianistului din perioada bebop se simte în aceeași măsură cu profunzimea abordării și dimensiunea sonoră sugerată de muzicianul contemporan. Astfel discul devine esențial nu doar în cariera lui Ethan Iverson, ci și în moștenirea lui Bud Powell, căreia i se oferă oportunitatea unei evaluări mai aproape de adevărata anvergură. Iverson a recreat cu stil opera unei legende, beneficiind de interpretarea live a Orchestrei Festivalului de Jazz Umbria.