"Dreamcatcher" este titlul care reprezintă visul unui chitarist de a dedica un album exclusiv chitarei, fără alte adaosuri timbrale, plus ideea că și după 60 de ani de muzică ramâne ceva de desăvârșit, de împlinit, ceva ce încă nu e realizat, pe o listă interminabilă a dorințelor. Cred că sunt puține cele nefăcute de Lee Ritenour în fabuloasa lui carieră. De la trio de jazz la big band, de la acompaniator la solist cu orchestră simfonică, discografia lui reflectă una dintre cele mai diverse ipostaze pe care le poate cuprinde un chitarist. După puștiul minune al anilor '70, după succesele pop din anii '80 și apartenența la supegrupul Fourplay în anii '90, după inovații de stil și ton și afirmarea ca exonent esențial al jazz-ului brazilian, Lee Ritenour ne propune un album solo de chitară intitulat "Dreamcatcher". Un singur instrument, multe stiluri, multe culori și emoții, într-un repertoriu care adună impresii și experiențe adunate într-o viață. După 45 de albume și colaborări cu Frank Sinatra, Pink Floyd, BB King și Tony Bennet, Rit rîmâne în studio cu instrumentul său, de fapt cu mai multe modele cu șase corzi, pe care le suprapune cu simț și eleganță. Retrospectiv, omul de trupă a reralizat că asta lipsește din impresionantul catalog. Împletind modele instrumentale cu stări diverse, "Dreamcatcher" emite ordonat melodie, frumusețe și acuratețe, tonurile sunt impecabil alese iar compozițiile cuprin un limbaj extins. Un nou prilej de mirare în fața complexității de exprimare a unui singur instrument, oferit de unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai acestuia, care în 2018, în urma incendiului din Malibu, a pierdut 100 de chitare, 40 de amplificatoare, multe înregistrări și aproape toată istoria unei cariere. "Dreamcatcher" este albumul care i-a salvat viața.