Un disc cu lucrări scrise la începutul secolului al XIX-lea, unele dintre ele înregistrate tot în premieră mondială, compuse de Luigi Cherubini, pe albumul Cherubini discoveries semnat de Orchestra Teatrului Scala din Milano, condusă de Riccardo Chailly. Albumul a fost lansat în urmă cu doar câteva zile, vineri, 7 februarie, la casa Decca.

Dacă ne uităm în discografia lui Riccardo Chailly, maestrul italian care conduce astăzi Teatrul Scala din Milano, întâlnim și alte titluri cu numele Discoveries – Mendelssohn și Verdi. Iar acum, iată, Cherubini – pe acest disc regăsim 9 lucrări înregistrate în premieră mondială.

Toate aceste 9 lucrări sunt o serie de marșuri de mici dimensiuni compuse de Luigi Cherubini între anii 1800-1814, în diverse formule instrumentale – de la orchestră simfonică, la ansambluri camerale mai mici, unele dintre ele alcătuite numai din instrumente de suflat.

Luigi Cherubini, născut în 1760 la Florența, s-a stins din viață în 1842 la Paris; de altfel, deși italian, este foarte legat de viața culturală a Franței, asupra căreia și-a pus o importantă amprentă. Cherubini a vizitat prima dată Parisul în 1785, un an mai târziu se stabilea aici; în 1789 devenea director muzical al companiei de operă fondate de compatriotul său, Viotti. În 1795, Cherubini era numit unul dintre cei cinci inspectori ai Institutului de muzică din Paris, devenit ulterior celebrul Conservator și unde va fi numit director în 1822. Cel mai influent compozitor și profesor de muzică din Franța începutului de secol al XIX-lea, Cherubini va fi numit în 1841 Comandor al Legiunii de onoare, primul muzician care a primit această distincție în istoria Franței.

În 1816, Luigi Cherubini era numit superintendent al capelei regale, pentru care compune în 1820 un Marș funebru, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, cel mai probabil, pentru funeraliile ducelui du Berry, nepotul regelui Franței, Ludovic al XVIII-lea. O lucrare care figurează și pe acest disc.

Cea mai consistentă lucrare de pe acest album rămâne Simfonia în Re major, unica lucrare de gen compusă de Luigi Cherubini și una dintre foarte puținele simfonii din repertoriul italian al începutului de secol XIX. Mare parte a creației lui Cherubini este dedicată teatrului liric, doar această simfonie și uvertura în Sol major, care de asemenea poate fi ascultată pe acest disc, sunt singurele lucrări orchestrale de mai mari dimensiuni din creația lui Cherubini care nu au legături cu teatrul liric.

Cherubini și-a compus simfonia în anul 1815, în timpul unei vizite la Londra. Găsim aici o interesantă mixtură între scriitura de tip italian și cea de tip german din acea epocă; Cherubini nu-și propune să-i imite nici pe Haydn, nici pe Beethoven, ci, folosindu-se de formele clasice, propune un discurs în care recunoaștem inventivitatea melodică de tip italian.

Beethoven spunea că singurul dintre contemporanii săi care i-ar putea fi egal este Luigi Cherubini, iar astăzi, la aproape 200 ani de la dispariția lui Cherubini, ne dăm seama că poate există adevăr în această afirmație. Mai ales, dacă lucrările lui Cherubini se bucură de o interpretare revelatoare, cum este cea a Orchestrei Teatrului Scala din Milano, sub bagheta inspiratului Riccardo Chailly. Discursul este clar construit, limpede și logic; există și acea transparență de tip cameral care face deliciul clasicismului, care ne arată simplitatea, dar nu simplismul acestei muzici. A interpreta cu har muzica clasică este apanajul doar al unor mari muzicieni – așa cum sunt cei din Orchestra Teatrului Scala din Milano, conduși de un maestru, Riccardo Chailly.