“Muzica este o revelaţie mai înaltă decât orice înţelepciune şi orice filozofie…Cine pătrunde sensul muzicii mele va scăpa de ticăloşia în care se târăsc ceilalţi oameni” scria Ludwig van Beethoven, în 1810 în scrisoarea adresată către contesa Bettina Brentano von Arnim.

A scrie despre Beethoven într-un spaţiu limitat este o mare îndrăzneală. Nu numai pentru că textele referitoare la marele compozitor însumează, probabil, sute de mii de pagini, dar şi pentru că ne aflăm în faţa unei personalităţi uriaşe care a schimbat faţa muzicii pentru totdeauna şi care a cutremurat din temelii edificiul sonor înălţat timp de veacuri, deschizând larg porţile Romantismului. Într-adevăr, întregul secol al nouăsprezecelea avea să stea sub semnul beethovenian, toţi marii muzicieni fiind intimidaţi, fascinaţi, urmăriţi, într-un cuvânt, obsedaţi de umbra aceluia ce a fost supranumit “Titanul”.

La Radio România Muzical - o transmisiune directă a Concertelor de prânz găzduite de Wigmore Hall din Londra. În program: Ludwig van Beethoven – Sonatele op.24 în Fa major „Primăvara” şi op.30 nr.2 în do minor pentru vioară şi pian. Protagonişti: binecunoscutul violonist francez, Renaud Capuçon, un pasionat al muzicii de cameră, solicitat să evolueze pe scenele din întreaga lume şi pianistul Frank Braley - un colaborator permanent al celor doi fraţi Capuçon...