Un nou sezon Obiectiv-emotiv, Alexandru Tomescu la Radio România Muzical. De data aceasta, am ales să vorbim despre lucrări românești pe care le-ai interpretat sau pe care le admiri. Întrucât anul acesta avem marcat Anul Ciprian Porumbescu și tu ai avut un proiect întreg în jurul muzicii lui Ciprian Porumbescu, chiar cu premiere, aș putea spune, aș vrea să vorbim mai întâi despre această celebră Baladă, care cred că a devenit un simbol pentru repertoriul violonistic, atunci când asociezi cu românitatea. Povestește-ne tu mai mult!

Da, într-adevăr, Balada lui Ciprian Porumbescu este o lucrare nelipsită din preferințele ascultătorilor și nu doar ale celor din România, cam de peste tot. E adevărat că am cântat-o mai des în ultimii ani dintr-un motiv foarte simplu - indiferent de densitatea muzicală a programului, de dificultatea tehnică a lucrărilor prezentate, orice aș fi cântat acolo, întotdeauna era cineva la sfârșitul concertului care mă întreba: "Dar Balada, de ce nu ați cântat-o?!"... așa, cu o tristețe, cu o dezamăgire profundă în glas. Și mi-am dat seama că Balada aceasta le spune ceva oamenilor, rezonează cu o coardă a sensibilității lor, altfel decât o fac celelalte lucrări muzicale. Și lucrul acesta e demonstrat de apetitul pe care-l au foarte mulți alți muzicieni, și români și din străinătate.

Știu că, spre exemplu, o violonistă japoneză, Atsuko Temma, și-a construit întreaga ei carieră bazată pe o poveste legată de Balada, cum un bătrân lăutar i-a dat o partitură veche, ruptă și a descifrat-o și a devenit piesa ei definitorie. În Japonia, subliniez! Japonezii... japonezii care sunt totuși atât de diferiți de noi la prima vedere.

Eu cred că e o lucrare care se adresează direct sensibilității fiecăruia dintre noi și de aceea nu contează dacă ești român, dacă ești argentinian, dacă ești japonez, pentru că simți că omul acela îți vorbește cu toată sinceritatea despre ce se întâmplă acolo.

Am cântat-o de multe ori, într-o mulțime de aranjamente - pentru orchestră, cu pian, chitară, alte instrumente. Unul dintre cele mai spectaculoase aranjamente a fost cel în care am cântat-o și am și înregistrat-o alături de Corul de Copii Radio cu ocazia Centenarului României, în 2018, și a Turneului "Balada - un secol de muzică" în care am cântat împreună cu pianista Angela Drăghicescu un program exclusiv românesc (un întreg turneu Stradivarius).

Este o lucrare care se reinventează pe ea însăși în mod constant. La un moment dat, am auzit-o și într-o orchestrație pe ritmuri de hip-hop. Pentru cei cărora le place hip-hop-ul, poate să stea foarte bine și pe aceste ritmuri. Esența ei este aceeași.