Muzicieni pe care-i admiri... Mă gândesc să vorbim astăzi despre dirijori pe care-i admiri, pentru că un dirijor este foarte important pentru un solist atunci când cântă un concert și cred că tu însuți ai lucrat cu atâția dirijori de-a lungul timpului, ai ascultat atâtea înregistrări ale unor concerte pe care le-ai cântat. E important omul care stă lângă tine și conduce orchestra, nu?, ca să te urmărească, să te împlinească.

Povestește-ne puțin, de fapt, despre relația dintre un solist și un dirijor!

Este o relație de multe ori ambiguă, să spunem, pentru că, sigur, dirijorul de multe ori preferă să dețină el întregul control pe care-l are într-o simfonie. Pe majoritatea dirijorilor... solistul îi încurcă în mare măsură, pentru că vine cu viziunea lui asupra muzicii, vine cu inspirația lui de moment. De multe ori, mai ales dacă e un concert romantic, solistul vine cu o mulțime de libertăți. Și-atunci, dirijorul trebuie să lase deoparte misiunea lui de conducător și să înceapă acest balet pe care-l face între solist și orchestră. Într-adevăr, dirijorul joacă un rol primordial în orice concert. Chiar țin minte o declarație surprinzătoare a lui Misha Katz, în spiritul său, evident - el e de formație violoncelist. A zis: "Eu m-am făcut dirijor pentru că m-am săturat să cânt concerte cu dirijori proști."

E și acesta un punct de vedere!

Am cântat și eu de multe ori cu Misha Katz și el nu-și pierdea vremea cu detalii, să cântăm împreună sau chestii de genul ăsta, nu! El plutea în niște sfere, în niște chestii și... era o experiență muzicală foarte interesantă, foarte intensă, în orice caz.

Da, de multe ori, într-adevăr, simt și eu emoțiile pe care le au dirijorii. Și, mai ales atunci când dirijorul este foarte stresat, nu este bine nici pentru mine. Dar, în același timp, am avut și privilegiul să lucrez de multe ori cu dirijori foarte buni, care îți oferă libertate. Despre asta este vorba!

Cei mai buni dirijori cu care am lucrat nu erau neapărat cei care mă constrângeau într-un fel sau altul, ci pur și simplu spuneau "Fă ce vrei. Voi te vom urma în toate ideile muzicale, în toate nebunelile pe care vrei să le faci!" Și extrema, acest capăt al scării este poate, nu știu, Valery Gergiev, care nu numai că m-a lăsat să fac tot ceea ce am vrut, dar nici măcar nu vorbea. Nici cu mine, nici cu orchestra, nici cu nimeni. Ținea în mână o scobitoare... am repetat atunci Prokofiev și chiar eram foarte nerăbdător...

...care nu e tocmai cel mai simplu...

Da, se schimbă tempo-ul la fiecare cinci măsuri acolo... Deci, eram foarte curios să văd cum cântă Prokofiev niște ruși. Și, mă rog, întâmplarea, orarul a făcut ca unica repetiție să fie cu foarte puțin timp înainte de concert. Și, spre surprinderea mea, era un moment în care suflătorii nu știau notele, greșiseră, se încurcaseră. Nici o problemă, Gergiev a oprit orchestra și doar s-a încruntat la ei. Nu a zis nimic. S-a încruntat la ei, am reluat, și, brusc, au început să știe! Așa că... avea niște puteri magice.

Ei, și pe la jumătate... să zic așa, în echilibru?

Îmi plac foarte mult dirijorii care știu să comunice cu orchestra, care știu să facă oamenii să se simtă ascultați, înțeleși, să nu mai fie această dictatură... "Eu sunt deștept. Am venit să vă arăt vouă ceea ce nu știți. Voi sunteți vai mama voastră și vă salvez eu!" Este o schimbare clară, de multă vreme, de atitudine a dirijorilor. Acea epocă a lui Karajan, a lui Furtwangler, a lui Toscanini, în care erau ca niște dumnezei pe scenă... acea epocă nu mai există în ziua de astăzi. Nu mai pot funcționa în acel fel relațiile interumane. Și au succes și reușesc să motiveze oamenii acei dirijori care au acele abilități de inteligență emoțională.

Sigur, multă lume se întreabă ce face dirijorul, nu cântă la nici un instrument acolo și doar fâțâie un bețigaș, atâta tot. Ei bine, tocmai din cauză că el nu cântă, propriu-zis, la un instrument, misiunea lui este cu mult mai dificilă. El trebuie să sincronizeze toate energiile - de multe ori, foarte disparate - care sunt în orchestră, să unifice toate aceste simțiri, toate aceste trăiri de acolo, să transmită întregului grup imaginea sa, viziunea sa asupra piesei și să-i convingă pe oameni să dea absolut tot ceea ce pot pentru a da viață acelei muzici. Deci, este o muncă spirituală de o intensitate incredibilă!

Dacă ar fi să alegem, cu cine să fie dirijor?

Poate, dintre înregistrările mai recente și care au văzut și lumina compact-discurilor de la Editura Casa Radio, poate luăm ceva cu maestrul Cristian Măcelaru.