Acum câțiva ani, când mi-am planificat un scurt popas la Amsterdam am inclus între destinațiile mele obligatorii o mică localitate din apropierea celebrului oraș olandez. Citisem de mult despre prestigiul muzical deosebit al uneia dintre dintre bisericile de acolo, aureolat și prin documentele care atestau nu numai prezența ci și evoluția artistică a unora dintre unora dintre marii interpreți creatori ai veacurilor trecute, ilustrând generații și chiar epoci diferite.

Drumul de la Amsterdam la Haarlem nu durează mult - distanța este de doar aproximativ 15 -20 de minute cu trenul - dar te poartă spre alte fațete ale peisajului olandez; după unele opinii - chiar cele mai autentice, mai definitorii pentru acest teritoriu căci importanța istorică și economică a micii localități a fost mult mai mare, fiind astăzi mult estompată de vecinătatea metropolei Amsterdam.

Cu un document care îi conferă statutul de oraș încă din 1245, localitatea are o istorie și mai veche, cea a locuitorilor unei înguste fâșii de uscat între Marea Nordului și lacul Haarlem extinsă treptat și protejată cu grijă de ape, căci se află - de fapt - la doar doi metri peste nivelul mării! Cu o activitate portuară și comercială intensă cu veacuri în urmă, Haarlem a rămas, treptat doar o zonă rezidențială de prestigiu care și-a conservat - în centrul său vechi - frumusețea și unitatea arhitecturii, cu nota evidentă de pitoresc.

Am înghesuit în această vizită grăbită prin Haarlem un traseu cât mai scurt printre clădiri nu prea mari dar elegante, excelent conservate... Prestanța lor, distincția liniilor și nu opulența ornamentală mi-a atras atenția... Orașul a trecut cândva prin stăpâniri spaniole și franceze, prin gloria fabricilor sale de bumbac înființate prin 1830 dar și a negoțului cu bulbi de lalele (datând de prin 1630), păstrându-și însă o fizionomie urbanistică aparte, care s-a păstrat remarcabil în secole, aducându-i astăzi și statutul de Probabil că în zilele de lucru ale săptămânii orașelul este mult mai liniștit, cu ambianța sa aristocrat - burgheză (dacă îmi poate fi permisă o asemenea formulare)! Eu am nimerit însă într-o zi în care întreaga suprafață din Piața Mare era acoperită cu tarabele comercianților oferind amestecul de culoare și mirosuri specifice dar tot acest peisaj pestriț era dominat de Grote Kerk, monumentala biserică închinată lui Sint Bavo, locul unde au cântat la orgă și Handel dar și Mendelssohn, unde se povestește că a concertat și Mozart pe când avea 10 ani....