Cu mult timp în urmă, traversând în mare grabă unul dintre cele mai mari muzee europene aflat pe teritoriul Olandei mi-a rămas în memorie numărul mare de tablouri în care erau prezente instrumentele muzicale, fie ca elemente ale decorului unei așa-zise naturi statice, fie în scene de viață cotidiană imortalizate de pictorii flamanzi ai veacurilor 16, 17 sau 18.

Am regăsit aceeași impresie peste mai mulți ani, intrând într-un muzeu mai puțin obișnuit, dedicat lui Johanes Vermeer într-unul dintre orașele cele mai pitorești ale Olandei, la Delft. Știam că Vermeer a fost unul dintre cei mai... falsificați pictori și că astăzi doar puține pânze sunt recunoscute ca autentice; mari galerii din Amsterdam sau din Haga se mândresc cu două sau trei capodopere pe care le au la loc de cinste.

La Centrul cultural consacrat lui Vermeer la Delft nu am găsit vreuna expusă, ci am avut prilejul de a "întâlni" - prin mari panouri (realizate și cu ajutorul tehnicilor foarte moderne) - toate cele 34 de tablouri despre care se afirmă astăzi cu certitudine că au ieșit de sub penelul său... O lecție de muzică, ilustrată cu grație și delicatețe ne înfățișează o tânără care cântă la Virginal, sub urmărirea atentă a profesorului - în picioare, lângă instrumentul cu tastatură bogat ornamentat... Un alt tablou este cel care ne oferă și ocazia de a vedea o partitură a epocii, pe care - sub îndrumarea unui maestru - o observă cu atenție o apariție feminină diafană... Dar poate cel mai edificator pentru prezența muzicii în tablourile lui Vermeer rămâne..."Concertul", acea pânză furată dintr-o galerie din Boston în 1990, care nu a mai apărut de atunci...