Sugestia călătoriei noastre muzicale de astăzi nu este nici vreuna dintre celebrele săli de concerte ale capitalei austriece şi nici vreo faimoasă reşedinţă în care au activat la Viena marii maeştri ai diferitelor epoci culturale… La pas cu Euterpe vă propune acum o scurtă vizită subiectivă (desigur) în renumita catedrală din centrul oraşului, pe care (probabil) nu o ratează nici un turist: Stephansdom.

Pentru călătorul de astăzi, monumentalul edificiu poate părea uşor sufocat în multitudinea clădirilor din jur, piaţeta din faţă fiind parcă insuficient de mare pentru a permite o perspectivă satisfăcătoare pentru proporţiile impunătoare ale acestei catedrale, al cărei turn sudic (cel mai înalt al ei) atinge aproape 137 de metri înălţime… Dar nu despre splendoarea acoperişului din ţiglă glazurată, colorată - pe care soarele străluceşte uneori superb, nu despre volutele gotice, cu decoraţii dantelate care se profilează minunat pe albastrul unui cer senin, nici despre istoria acestei construcţii începute în 1137 nu vreau să vă reţin atenţia acum… Stephansdom - edificiul ecleziastic sfinţit cu fast acum aproape 9 veacuri - în 1147 - este şi astăzi un magnific loc al Muzicii, nu numai al rugăciunii, al reculegerii sau al interesului turistic al celor peste 3 milioane de vizitatori din fiecare an…

La Stephansdom am pătruns întâia data în mare grabă, atunci când am trecut prima oară prin Viena… Era un moment consacrat slujbei catolice, cu armonii de orgă care însoţeau cu nobleţe cuvintele rugăciunii… Era o notă de solemnitate şi adâncă reculegere în ecourile ample ale acestei incinte splendite prin proporţiile sale în care pari să te pierzi- căci are 107 metri lungime, dar în care te simţi ocrotit parcă din înaltul său, în care lumina ajunge mai greu… Mister, farmec, grandoare, dar şi pioşenie te învăluie în acest spaţiu în care - peste ani - am întâlnit şi alte ipostaze muzicale…