Ne-am obişnuit - ca atunci când vorbim despre muzică - să identificăm spaţiul italian cu … patria OPEREI! Da, un gen muzical care s-a cristalizat pe aceste meleaguri, care a primit aici - să spunem - primele sale titluri şi care apoi a fost atât de iubit şi magistral ilustrat de marii creatori ai scenei lirice.

Sunt convinsă că s-a înţeles deja că vă propun astăzi un popas într-un teatru de operă al Italiei şi chiar dacă nu este poate cel mai cunoscut este, categoric, unul dintre cele importante prin vechimea sa, prin locul său istoric, prin marile nume care au cântat sau dirijat aici şi, nu în ultimul rând, prin titluri celebre care au răsunat pe această scenă.

Melomanii actuali îl cunosc drept Teatro Comunale di Bologna iar faptul că a sa clădire s-a păstrat din anul inaugurării - 1763 - îl situează pe locul al doilea ca vechime între Teatrele de operă italiene, după San Carlo din Neapole. Desigur că nu a fost însă prima sală pentru spectacolele de operă din Bologna, cu atât mai mult cu cât acest oraş îşi consolidase deja o faimă binemeritată în Europa muzicală a vremii; aici s-a stabilit faimosul Farinelli, aici a activat de altfel şi Padre Giovanni Batista Martini (pe care a venit să îl întâlnească şi Leopold Mozart cu al său fiu de 14 ani), Padre Martini care adunase la Bologna un incredibil tezaur de peste 17 000 de lucrări muzicale pe baza cărora a publicat mai târziu a sa istorie a muzicii. După incendiul care a distrus Teatro Malvezzi în 1745 necesitatea unui edificiu nou destinat reprezentaţiilor de operă a făcut ca Senatul Bologniei să decidă o construcţie nouă: Nuovo Teatro Pubblico. Aşa a apărut la Bologna primul teatru de operă din întreaga lume, a cărui construcţie a fost finanţată din fonduri publice. Bologna nu avea o curte princiară sau nobiliară a sa şi această scenă a fost finanţată de marii comercianţi ai oraşului si de alţi reprezentanţi ai săi. Este adevărat că 35 - doar 35 din cele 99 de loji ale teatrului au fost puse la dispoziţia unor familii nobiliare care au participat la strângerea fondurilor (dar şi aceste loji au avut un regim de închiriere, nu de …proprietate privată!

Proiectul lui Antonio Galli Bibiena început în 1756 a fost contestat de unii contemporani dar iată că prin timp - această remarcabilă sală în formă de potcoavă, cu cele 5 etaje de loji a rezistat de la darea sa în folosinţă pănă astăzi. Şi-a deschis porţile fiind neterminată în mai 1763, cu premiera unei opere de CW Gluck - eveniment aşteptat cu multă nerăbdare de locuitorii din Bologna, şi a trecut prin destul de puţine etape de restaurare, acestea nefiind considerate esenţiale, motiv pentru care Sala este situată în fruntea listei monumentelor arhitectornice de acest tip care îşi păstrează în cea mai mare proporţie înfăţişarea originală. … Este adevărat că şi finalizarea edificiului a durat enorm (faţada actuală fiind ridicată abia spre… 1930).

De stagiunile de la Teatro Comunale di Bologna şi-au legat numele mari autori de operă italieni şi nu numai italieni. Premiera lui Gluck de la inaugurarea teatrului a rezistat 28 de spectacole; au apărut apoi pe afişe creatori mai obscuri dar şi faimoşi ai Italiei, iar prin prezenţa lor în stagiuni s-a conturat aici un remarcabil peisaj al belcanto-ului italian. Rossini a adus la Teatro Communale di Bologna 20 de titluri de-a lungul a vreo două decenii, începând din 1814 a venit apoi rândul lui Donizetti cu un şir de premiere celebre, iar Bellini a prezentat pe această scenă 10 dintre operele sale.