O nestemată a arhitecturii moderniste în Barcelona - aşa a fost numit adesea Palatul Muzicii din acest oraş catalan care se mândreşte cu nenumărate edificii uimitoare care dezvăluie privirii o fantezie incredibilă a celor care au proiectat şi construit pe aceste meleaguri.

Mi se vorbise despre această clădire proiectată de arhitectul Lluis Domenech i Montaner, ca despre ceva care trebuie văzut, la fel ca Parcul Guell, Palatul cu acelaşi nume sau celebrele case pe care Antoni Gaudi le-a conceput pentru zona centrală a acestui mare oraş mediteranean. Dar nu am fost prevenită ce urma să găsesc în această sală de concerte inaugurată în 1908, inclusă de UNESCO în 1997 în tezaurul moştenirii mondiale! (Este de altfel singura incintă în acest stil ce face parte din această selecţie.)

Palau de la Musica... iată o pitorească descriere metaforică oferită în anii 1980: "Privirii care nu este familiarizată cu arhitectura Barcelonei poate să i se pară o copleşitoare năvălire a ornamentelor, lipsită de orice logică dar, de fapt, totul se justifică prin raţiuni arhitectonice"... mi-aş permite să adaug însă: ceea ce se se poate vedea are o amprentă specială, în spiritul luxurianţei revărsate în această zonă mediteraneană.

La momentul ridicării sale, Palau de la musica catalana a ilustrat câteva dintre cele mai înnoitoare tehnici de construcţie; un exemplu edificator este structura metalică centrală, ce sprijină acoperişul de sticlă al marelui auditoriu de 2.200 de locuri care beneficiază astfel de lumină naturală în timpul zilei (ceea ce conferă un statul unic acestui spaţiu); apoi combinaţia de fier şi cărămidă a unor elemente a fost utilizată pentru prima dată în epocă... Dar dincolo de numeroasele aspecte tehnice, pe oricare meloman sau... pur şi simplu vizitator îl surprinde multitudinea şi varietatea ornamentaţiei: această minunată "cutie muzicală" - aşa cum a fost adesea numită pe baza acusticii sale foarte lăudate - oferă privitorului sculpturi în marmură de culori diferite, scene istorice în mozaic, vitralii şi decoraţii realizate în metal... O bogăţie de culori, o diversitate de materiale şi tehici - poate, pentru gustul unora, prea multă fantezie în tot ceea ce te înconjoară în această incintă arhitectonică: în marele auditoriu, în foyer, pe scări şi chiar... în stradă căci până şi faţada te captivează cu jocul ei de culoare, desen şi volum (coloane de mai multe dimensiuni, capiteluri, arcade şi frize decorative, busturi şi ansambluri sculptate se lasă descoperite rând pe rând, de la nivelul trecătorului până la acoperiş)...

Edificiul construit între 1905 şi 1908 pentru Societatea corală "Orfeo Catala" înfiinţată la finalul secolului XIX şi al cărei rol a fost considerat foarte important în promovarea renaşterii culturale în Catalonia a fost amplificat şi modernizat cu câteva decenii în urmă (restaurările începând în 1982 şi încheindu-se şapte ani mai târziu). Au apărut astfel şi noi spaţii - Petit Palau, cu o acustică variabilă a sălii sale de aproape 600 de locuri, apoi o clădire de 6 etaje ce găzduieşte biblioteca, arhiva, cabine şi alte spaţii...

Pe laturile faţadei se impun atenţiei busturile unor compozitori emblematici pentru epoci diferite ale istoriei muzicii: Giovanni Pierluigi da Palestrina, Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven şi Richard Wagner…

Un amplu mozaic alegoric reprezintă pe membrii societăţii Orfeo Catala, conduşi de compozitorul Lluis Millet, poet şi muzician al cărui nume îl poartă şi o sală de la al doilea nivel - loc de întâlnire al publicului înainte de concerte, dar şi de prelegeri şi prezentări…