În ultimele săptămâni rubrica a avut invitați mulți interpreți din lumea operei. Și astăzi îl cunoaștem pe unul dintre ei - baritonul Șerban Vasile. El a studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a absolvit cursurile de licență în anul 2007 și pe cele masterale în anul 2009. S-a specializat în paralel la clasele de măiestrie interpretativă susținute de George Crăsnaru, Eduard Tumagian și Nelly Miricioiu. A continuat să se perfecționeze și cu bas-baritonul Alfonso Antoniozzi, cu sopranele Tiziana Fabbricini, Luciana Serra, Mariella Devia și pianiștii Bruno Moretti și Stefano Giannini. A excelat și pe podiumul de concurs, fiind laureat al unor competiții internaționale ca cele de la Spoleto, "Magda Ianculescu", "Marțian Negrea", Aslico din Italia, Maeștrii artei lirice din București, BBC Cardiff Singer of the World. A colaborat cu Filarmonica "George Enescu" din București dar și cu Opera Națională bucureșteană, cu Teatro Sociale Como, Maggio Florentino, Opera din Florența, Opera din Tel Aviv; a apărut și în cadrul Festivalului "George Enescu" la București, iar în anul 2013 a debutat pe scena Operei Metropolitan din New York în rolul lui Ford din Falstaff sub bagheta lui James Levine. A fost prezent în 2014 și pe scena Operei din Cairo în Contele de Luna sub bagheta lui David Crescenzi.

Șerban, eu știu că părinţii tăi nu sunt muzicieni, dar unchii tăi sunt profesori de muzică.

Corect. Nu vin dintr-o familie cu părinți muzicieni, dar am avut în familie de-a face cu un pic de muzică. Auzindu-mă prin casă am început să cânt, să-mi dezvolt un pic gustul în muzică. Am crescut la Râmnicu Vâlcea - mama mea este din Râmnicu Vâlcea - și în casa în care mama mea s-a născut era și fratele ei, care este căsătorit cu o profesoară de vioară. În fiecare dimineață, țin minte, făceau lecții; și acum că fac, deşi sunt în vârstă, la pensie, iar copiii lor - verișorii mei - sunt pianiști, violoniști. Mă trezeam cu muzica de vioară sau de pian; țin minte că m-a marcat. Părinții mei m-au împins să merg spre muzică auzindu-mă prin casă poate fredonând vreo melodie... am intrat într-o zonă pozitivă care, gustând-o, a început să-mi placă din ce în ce mai tare.

Ce instrumente ai făcut tu la școală?

Am făcut pian, care era secundar în liceu, apoi un pic de chitară. Am început la liceu, cu doamna Mariana Chihaia; apoi dumneaei mi-a prezentat-o pe doamna Eleonora Enăchescu. Cu dumneaei am și terminat studiile, masterul.

Se poate astăzi face carieră în lumea operei și fără un impresar, fără o agenție mare în spate?

E greu, nu cred. Nu știu cântăreți care pot să facă carieră fără o agenție. Plimbându-mă tot mai mult în ultima perioadă, văd că sunt doar câteva agenții în lumea asta artistică a noastră care sunt predominante, adică sunt două agenții... în distribuții ele fac castul acelui spectacol sau chiar al acelui teatru... și sunt câteva... le numeri pe-o mână.

Se lucrează mai ales cu invitați, nu atât cu artiștii angajați în instituția respectivă; cam ăsta e trendul.

Exact. La noi în România și poate, nu știu, în Polonia, Bulgaria se mai apelează la angajații teatrului. În străinătate, nu! Te duci, ai o audiție, te place, te cunoaște, ai mai cântat rolul, n-ai mai cântat rolul, ești fizic de rol, nu ești fizic de rol, contează cu cine cânți... cam așa funcționează.

Din punctul tău de vedere, care ar fi avantajele și dezavantajele tipului acestuia de colaborare cu muzicienii?

Avantaje... mă gândesc că este o prospețime, tot timpul ești activ, tot timpul cauți o nouă legătură cu partenerul de scenă, tot timpul ai alt partener de scenă. Eu cred că este pozitivitate. Problema faptului că ești angajat într-un teatru, din punctul meu de vedere, este faptul că nu ai stimul.

Tu ești angajat al vreunei instituții în acest moment?

Nu.

Ești impresariat de cineva?

Am mai multe case de impresariat care mă "urmăresc". Acuma... poate unele intră pe un teritoriu mai mult, altele mai puțin... nu sunt legat contractual cu nici una dintre ele. Fiecare, unde poate, unde consideră și unde au nevoie mă trimite la contract, la o audiție.

În urmă cu câțiva ani ai fost și la MET New York. Cum ai ajuns acolo? Din câte știu, ai înlocuit pe cineva în ultimul moment.

Da, a fost o întâmplare fericită. Prin doamna Luiza Petrov am ajuns acolo. A fost un contract de cover și de atrunci mă tot urmărește (Luiza Petrov n.red.).

Tu lucrezi în continuare? Ai pe cineva cu care te sfătuiești?

Să spun sincer, nu. Am fost la diverse persoane, nu știu dacă ne-am înțeles atât de bine... e greu să ai o persoană care să te ghideze. Am avut poate noroc cu doamna Enăchescu; mi-a explicat și am înțeles ce trebuia să înțeleg. Sper și-mi dau silința să fie pozitiv ceea ce fac eu în continuate. Merg la diverși pianiști, mă văd cu diverși pianiști, studiez când am de cântat ceva nou cu diverși care știu că au făcut acea partitură și știu ce să-mi zică legat de ea. Cam așa studiez, cu pianiști.

Repertoriul tău de acum ce partituri cuprinde?

Merg spre verdian eu, ca și culoare de voce. Am cântat cel mai mult Verdi până acum, din tot repertoriul.

De curând ai fost la Roma în Giorgio Germont?

Da.

Acolo regia este a Sofiei Coppola. Cum arată scena în viziunea ei?

E foarte clasică. Este mai clasică decât toate Traviatele clasice pe care le-am făcut eu până acum, până să ajung la Roma. Foarte pompoase costumele...

Și te simți mai bine într-o montare de genul ăsta, așa-zis clasică, sau preferi una care să te provoace?

Poate accept să mă provoace în alt gen de operă, poate un Falstaff... piese care să se preteze, dar o Traviată, o Aidă... nu știu, prefer să fie clasic - Zeffirelli sau montările istorice. Nu văd o Traviată modernă. Au făcut atâtea variante. Biata Traviata...

Cât îți ia, în medie, să asimilezi un rol nou, într-o primă fază?

Depinde și de limba în care-l fac - dacă o vorbesc, dacă n-o vorbesc. Depinde cât timp ai la dispoziție să stai cu pianistul... nu știu. Poate să fie puțin sau poate să fie un pic mai mult. Nu sunt unul care stă ani de zile pe un rol, dar nici o săptămână.

Apropo de atmosfera de pe scenă - cât de mult se modifică vocea în raport cu stările mentale, sufletești prin care treci înainte să cânți?

Nu știu. Eu reușesc să mă închid în mine, sunt o persoană oricum destul de rezervată, mă eliberez de toate gândurile, mă rup, practic, de toată lumea. Nu vorbesc nici la telefon în ziua spectacolului, sunt complet rupt de lume.

Cum arată viitorul ideal pentru tine în acest moment?

Viitorul ideal în acest moment... ca să nu copiem viitorul sună bine... mă văd într-un cadru destul de potrivit. Cred că reușesc să izbutesc, cred că reușesc să ajung acolo unde mi-am propus. Sunt o persoană cu picioarele pe pământ, cred. Mă așteaptă cineva acasă cu brațele deschise. Sunt iubit. Am cam tot ce-mi doresc. Nu fac această meserie ca să am faimă.

Dar de ce o faci atunci?

O fac pentru că-mi place emoția pe care o primesc de la public.

Interviu transcris de Gina Macsenţian.