„Avem în vizită pe faimoasa Strinasacchi din Mantua, o foarte bună violonistă.” scrie la 24 aprilie 1784 Mozart către tatăl său. Şi ca să demonstreze aceasta, va compune repejor o sonată pentru pian şi vioară pe care s-o cânte cu renumita artistă italiană aflată într-un turneu care includea şi Viena. Este tocmai această sonată KV 454 în Si bemol major, debutând ca mai toate opusurile ciclice din această vreme, cu o introducere lentă. Introdusă la 21 aprilie ca nr. 6 în catalogul său început în acest an, sonata se va dovedi greu de definit. Mozart o catalogheză din nou ca „sonată pentru pian cu o violină”, ca şi când aceasta din urmă ar avea un rol secundar. Ascultând-o, însă, putem lesne afla că cei doi protagonişti sunt perfect egali, că materialul tematic este unitar, iar comandamentele tehnice deopotrivă de pretenţioase pentru amândoi soliştii – căci da, putem vorbi despre doi solişti care însă trebuie să-şi coordoneze întâietatea şi după caz subordonarea.

La o săptămână după ce o compusese, Mozart o va prezenta publicului în colaborarea sa cu Regina Strinasacchi la teatrul Kärntnertor... În sală se va afla şi împăratul Joseph al II-lea! Iar dintre primii biografi ai compozitorului, Alfred Einstein o consideră de departe cea mai bună contribuţie a compozitorului la repertoriul de gen.

• W.A.Mozart: Sonata KV 454 în Si bemol major (Walter Klien pian, Arthur Grumiaux vioară)
• W.A.Mozart: Concertul nr. 18 KV 456 în Si bemol major “Paradis” (Alfred Brendel pian, Academia St. Martin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Cvartet de coarde KV 458 în Si bemol major “Vânătoarea” (Quartetto italiano)
• W.A.Mozart: Concert nr. 19 KV 459 în Fa major pentru pian (Alfred Brendel pian, Academia St. Martin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)