Piedestalul pe care a urcat faima lui Mozart, după părerea lui Cliff Eisen a fost opera „Răpirea din Serai” şi succesul ei iniţial, urmat de numeroasele ulterioare reveniri pe scenele europene ale timpului. Cu alte cuvinte, din momentul în care publicul a făcut cunoştinţă cu Mozart prin intermediul acestui opus, renumele lui a crescut vertiginos, iar aceasta a constituit fundamentul evoluţiilor următoare. Iar pentru liniştea lui personală, căsătoria cu Constanze Weber a venit să completeze viaţa omului Mozart, cu toate clevetelile pe seama modului în care a ajuns să facă această alegere. Mai avea de rezolvat reconcilierea cu tatăl său după o lungă perioadă de „lupte” epistolare, în care diferenţele lor de concepţie asupra chestiunilor vieţii exprimau eterna problemă a părintelui pentru care nici o alegere a fiului nu e suficient de bună, în raport cu actul matrimonial. Iar Mozart nu l-a ascultat întru totul, ceea ce se va dovedi greu de trecut cu vederea! Odată reluată corespondenţa cu Leopold Mozart, după întreruperea ei timp de vreo două luni, fiul va insista îndelung asupra promisiunii că va veni cu soţia lui la Salzburg pentru ca ei, tată şi soră, să o cunoască. O vor îndrăgi cu siguranţă! – era el ferm convins!

Indiferent de motivele pentru care Leopold Mozart s-a împotrivit căsătoriei fiului său cu tânăra din familia Weber, se pare că Mozart chiar a iubit-o pe Constanze, poate mai mult decât ea l-ar fi iubit pe el după unii comentatori, că în ciuda schimbării statutului său social, în privinţa menirii sale pe pământ – aceea de a fructifica darurile de la Dumnezeu, cum însuşi se exprima în scrisorile argumentative dinaintea căsătoriei – lucrurile au mers înainte, ba, chiar, mânat de nevoile noi ale tinerei sale familii, va evolua mereu, pe o scară ascendentă însemnând creaţii din ce în ce mai elaborate, mai serioase, mai pline de conţinut. Şi va continua să studieze, căci, nu-i aşa, pentru a creşte în conştiinţă, performanţă şi notabilitate, toată viaţa învăţăm!!! Şi, straniu, dar abia acum pare Mozart că învaţă într-adevăr cine îi erau magistralii înaintaşi...

„Soarele strălucea deasupra Vienei, în această dimineaţă de duminică a lui 1782. pe când ceasul din turnul bisericii se apropia de ora zece, tânărul de 26 de ani W.A.Mozart se îndrepta cu repeziciune spre Biblioteca Regală, la rezidenţa baronului van Swieten, fostul ambasador la Berlin al Vienei, acum bibliotecar şef. Fluiera o temă din manuscrisul pe care îl ţinea în mână, un manuscris pe care tocmai îl încheiase cu câteva minute înainte. În cealaltă mână îţi ţinea viola...” ...

• J.S.Bach – Sonata pentru orgă BWV 526 în Mi bemol major (Ton Koopman orgă)