Anul 1782 avea să marcheze în viaţa lui Mozart două mari evenimente cu efecte pentru tot restul vieţii. Şi le vom survola astăzi în paralel, pentru că însăşi apariţia şi deznodământul lor s-au împletit aproape perfect. Pentru aceasta, însă, ne vom întoarce la primul an al şederii la Viena, mai exact la momentul conflictului distrugător cu arhiepiscopul Salzburgului, Colloredo, urmat de demisie, apoi de darea afară din locuinţă, astfel că tânărul de 25 de ani s-a văzut în marea capitală imperială nevoit să-şi găsească alt loc. Iar cum familia Weber locuia deja în Viena, a fost primit în casa lor mare, încă din 2 mai. Tot cam pe-atunci, Mozart îi vorbeşte tatălui său despre „un bun prieten”, Stephanie jr. care avea să fie semnatarul libretului noii sale opere, una conformă cu pretenţiile împratului, pe un libret german şi care să fie cântată în limba germană. Pornea de la o piesă ce iniţial nu i se păruse potrivită pentru Viena: „...acolo se preferă spectacolele comice...” avea să spună din start. Iar în final va elabora un singspiel.

Odată mutat în casa familiei Weber, cum mai spuneam, nu se lasă tentat de apropierea Aloysiei acum măritată Lange, dar încetul cu încetul începe să o placă pe una dintre surorile ei, Constanze. Flirt tineresc la început, relaţia lor se va încălzi tot mai mult, astfel că Viena începe să clevetească. Iar Leopold Mozart află, ceea ce îi alimentează mai vechea aversiune faţă de întreaga familie Weber despre care nu are o părere prea bună. La 25 iulie, deja Mozart îi scrie tatălui său pentru a-l linişti şi pune totul în cheie ironică:

„Deoarece locuiesc la ei, urmează că mă voi căsători cu fata... Dacă vreodată în viaţa mea nu m-am gândit la însurătoare, atunci desigur e acum!”. Apoi încearcă să-i dovedească faptul că nu e uşuratic, că îşi cunoaşte menirea, că ştie ce datorie are faţă de darurile cu care a fost înzestrat. Nimic nu este adevărat din ceea ce se spune despre el şi de aceea o să-şi ia altă locuinţă. „Dumnezeu nu mi-a dat talentul ca să-l spânzur de gâtul unei femei şi să-mi petrec tinereţea în inactivitate....” şi aduce argumentul suprem: „Dacă ar trebui să mă căsătoresc cu toate cu câte am glumit vreodată, aş putea să am fără îndoială vreo 200 de neveste”...

• W.A.Mozart: Opera Răpirea din Serai (Curd Jurgens, Christiane Eda-Pierre, Norma Burrowes, Stuart Burrows, Roberta Tear, Robert Lloyd, Corul John Alldis, Academia St. Martin in the Fields, dir. Sir Collin Davis)