O serenadă de genul acelei “Gran Partita” de la începutul anului, avea să-i aureoleze prima onomastică la Viena, spre sfârşitul toamnei 1781, spuneam înainte de a ne despărţi, în episodul anterior. Un sextet de clarinete, fagoturi, corni compune ansamblul pentru care a fost scrisă undeva în vară până spre începutul lui noiembrie, ca dar unui important nobil de la curte, Johann Kilian Strack, cu sensul declarat ca acesta să-l ajute a pătrunde în saloanele de muzică de cameră ale împăratului.

Cinci părţi, între care două menuete – acesta este al doilea, scurt şi statuar, lăsând ca finalul să aducă un aer de veselie frustă, parcă de esenţă populară. Se scuza într-o misivă către Leopold Mozart pentru întârzierea cu care îi trimitea anumite cadenţe, dar fusese foarte ocupat, în 31 octombrie fiind şi ziua lui onomastică, astfel că imediat începuse să scrie către Salzburg... “o mulţime de prieteni m-a asaltat cu felicitări. La ora 12 am fost la baronesa Waldstädten la Leopoldstadt, unde mi-am petrecut onomastica. La 11 noaptea am fost tratat cu o serenadă cântată de două clarinete, doi corni şi două fagoturi – şi asta de asemenea din creaţia mea – căci am scris-o pentru ziua de Sf Teresa, pentru sora doamnei von Hickel, sau mai curând cumnata dlui von Hickel, pictorul curţii, în a cărui casă [serenada] s-a cântat pentru prima dată. Cei 6 domni care au executat-o sunt sărmani cerşetori care, oricum, cântă destul de bine împreună, mai ales primul clarinetist şi cei doi cornişti...

“...Dar adevăratul motiv pentru care am compus-o a fost ca să i-o arăt dlui von Strack, şambelanul împăratului Joseph al II-lea (care merge acolo în fiecare zi), ca să asculte o compoziţie de-a mea... mai scrie Mozart către tatăl său; ...astfel am scris-o cu atenţie. A primit multe aplauze, şi în noaptea de Sf Tereza, a fost interpretată în trei locuri diferite; căci cum terminau de cântat într-un loc, plecau altundeva şi cântau iar... Aceşti muzicanţi au cerut ca uşile de la stradă să rămână deschise şi, aşezându-se în centrul curţii, cum eram pe cale să mă dezbrac, m-au surprins în modul cel mai plăcut cu putinţă, cu armoniile lui Mi bemol major…

• W.A.Mozart: Serenada KV 375 în Mi bemol major (Membri ai ansamblului de suflători Holliger)
• W.A.Mozart: Variaţiuni “Ah vous dirai-je Maman” KV 265 (Ingrid Haebler pian)
• W.A.Mozart: Fantezia KV 397 în re minor (Mitsuko Uchida pian)
• W.A.Mozart: Cvintetul KV 407 în Mi bemol major (Timothy Brown corn, ansamblul de cameră din Academia St Martin in the Fields)
• W.A.Mozart: Concertul nr. 12 KV 414 în La major (Alfred Brendel pian, Academia St. Martin in the Field, dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Simfonia nr.35 KV 385 în Re major „Haffner” (Academia St .Martin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)