În noiembrie 1781, aveau să apară primele opusuri mozartiene publicate de renumita editură Artaria & Comp (pornită din zona lacului Como şi stabilită apoi la Mainz, ulterior, doi membri ai familiei venind la Viena şi lărgind aria de acoperire a tipăriturilor însemnând operă de artă, hărţi, partituri). Nu mult după ce ajunsese la Viena, Mozart probabil că şi intrase în legătură cu aceşti întreprinzători care au convenit să-i editeze 6 sonate pentru pian cu acompaniament de vioară, pentru care lansase o subscripţie. Între ele, lucrări deja existente dar şi altele noi. Astfel, lângă cele înscrise acum în catalogul lui Kochel la nr. 296 de la Mannheim din 1778, 378 din anul următor, de la Salzburg, şi 379 din aprilie (aceea scrisă “pentru el”, cu prilejul concertelor susţinute la dorinţa arhiepiscopului Colloredo, împreună cu Brunetti), aveau să se nască în timpul verii încă trei: două în Fa major şi una în Mi bemol major.

După Allegro-ul iniţial al primeia dintre sonatele în Fa major, un Andante plin de amabilitate ne aminteşte nouă de altă pagină cu dată de apariţie disputată – dar care oricum aparţine perioadei acesteia – celebra sonată pentru pian în La major cu prima mişcare în genul temei cu variaţiuni...

• W.A.Mozart: Sonata in K. 376 în Fa Major (Walter Klien pian şi Arthur Grumiaux vioară)
• W.A.Mozart: Sonata KV 331 în La major (Mitsuko Uchida)
• W.A.Mozart: Sonata in K. 377 în Fa Major (Walter Klien pian şi Arthur Grumiaux vioară)
• W.A.Mozart: Sonata in KV 380 în Mi bemol Major (Walter Klien pian şi Arthur Grumiaux vioară)
• W.A.Mozart: Sonata KV 448 în Re major (Ingrid Haebler & Ludwig Hoffmann piane)
• W.A.Mozart: Serenada KV 375 în Mi bemol major (Membri ai Ansamblului de suflători Holliger)