La 3 august 1779 a terminat Mozart această Serenadă KV 320 în Re major cunsocută mai cu seamă după subtitlul ce i-a fost acordat tocmai datorită prezenţei în trio-ul acestui al doilea menuet a unui corn de poştalion – în fapt un gen de strămoş al cornului cunoscut şi azi, cel francez, un corn natural, fără pistoane, conceput în forma unui inel ca adună tubul lung de alamă, răsucit o dată sau de două ori. Este şi azi pictat în unele locuri din lume pe cutiile postale, ca un simbol al mesagerului, al celui care anunţa în secolele XVIII-XIX venirea diligenţei sau a trăsurii ce transporta corespondenţa.

Încă o pagină cu caracter concertant, însă mult redusă faţă de amintitele în întâlnirea noastră anterioară cu titlurile “Concertante” şi respectiv “Rondeau”, care erau adesea extrase din partitura serenadei pentru a fi cântate împreună ca locuri de evidenţiere a talentelor interpretative ale instrumentiştilor ce mânuiau flautul, oboiul, fagotul – aici bine puse în valoare ca-ntr-o scurtă simfonie concertantă… Însuşi Mozart menţionează introducerea lor într-un program 4 ani mai târziu la Viena…

Ultimul marş, cel care încheie serenada “Posthorn” pune punct şi acestui gen dintre cele mari scrise de Mozart la Salzburg şi destinate finalului de an universitar al studenţilor de la logică. Nu mergem atât de departe încât să speculăm (cum au făcut-o alţii) că Mozart încerca să-şi ia un ironic rămas bun de la Colloredo, pentru că nu putea şti el atunci dacă şi când va părăsi oraşul natal. Nici că acest adio era destinat studenţilor care absolveau Universitatea şi îşi aduceau prin interpretarea acestei lucrări omagiul lor profesorilor, căci în acest sens, Mozart ar fi putut să introducă semnalele cornului de poştalion şi în anterioarele serenade numite generic “finalmusik”. Rămâne misterul dar şi aerul vesel al muzicii, cantabilitatea ori virtuozitatea de cele mai diferite niveluri, după cum şi interpreţii (adunaţi dintre studenţi, dar şi dintre muzicanţii angajaţi în oraş în diferite ansambluri). Şi mai rămâne să-l însoţim pe eroul nostru mai departe în viaţă…

• W.A.Mozart: Serenada KV 320 în Re major “Cornul poştalionului” (Academia St Marin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Marş KV 335/320a nr.2 în Re major (Academia St Marin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Melodrama „Zaide” (Edith Mathis, Peter Schreier, Werner Hollweg, Ingvar Wixell, Staatskapelle Berlin dir. Bernhard Klee)
• W.A.Mozart: „Vesprae solennes de confessore” KV 339 (Kiri Te Kanawa, Elizabeth Bainbridge, Ryland Davies, Gwynne Howell, John Constable orgă, Corul şi Orchestra simfonică din Londra dir. Sir Colin Davis)
• W.A.Mozart: Church sonata nr. 17 KV 336-336d în Do major (Daniel Chorzempa orgă, Deutsche Bachsolisten dir. Helmut Winschermann)