Din ce în ce mai des, în lunile de vară pariziană, Mozart se întâlnise cu Anton Raaff, care, de altfel adeseori îi ţinuse companie mamei când fiul era plecat la lecţii sau cu alte treburi în oraş. „Într-o zi – scria Maria Anna Mozart cu mai puţin de o lună înainte să se săvârşească din viaţă – a venit special să-mi cânte şi a cântat 3 arii, care mi-au făcut mare plăcere. Iar acum, de câte ori vine să ne vadă, întotdeauna îmi cântă câte ceva, de aceea chiar ador modul lui de a cânta...”, aceasta, după ce, considerând că anul 1777 de la Mannheim însemnase şi sfârşitul vocii lui Raaff, atât ea cât şi Mozart aveau să-şi schimbe părerea odată ajunşi la Paris şi descoperind alte lucruri demne de admirat în arta tenorului de 64 de ani. Vor mai colabora peste nu mulţi ani şi vom vorbi atunci despre cum i-a cântat Raaff lui Mozart rolul titular din Idomeneo... Acum, însă, la mijlocul verii, acesta avea să părăsească Parisul, iar Mozart se destăinuie din nou tatălui său...

„Că dl Raaff a plecat de aici, cred că am mai scris-o dar că-mi este un prieten deosebit şi că mă pot baza întru totul pe prietenia lui, e imposibil să v-o fi scris, pentru că nici eu nu ştiam că mă iubeşte atât de mult...” apoi, povesteşte cum l-a descoperit celebrul tenor abia aici, la Paris, deşi de ascultat trebuie s-o fi făcut şi la Mannheim „dar acolo, din cauza zgomotului, nu se poate asculta nimic...”. În casa în care locuia Raaff în capitala franceză, pianul nu-i era pe măsura pretenţiilor, dar avea un cembalo mai bunicel la care Mozart a cântat fel şi fel de piese, entuziasmându-l pe cântăreţ...

• W.A.Mozart: Nouă Variaţiuni în Do major KV 264/315d pe romanţa „Lison dormait” de N. Dezede (Ingrid Haebler pian)
• W.A.Mozart: Recitativ şi Aria de concert „Popoli di Tessaglia” KV 316 (Edita Gruberova soprană, Orchestra Mozarteum din Salzburg, dir. Leopold Hager)
• W.A.Mozart: Concertul nr. 10 KV 365/316a în Mi bemol major (Alfred Brendel & Imogen Cooper piane, Academia St. Marin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)