„Francezii nu mai sunt la fel de politicoşi ca acum 15 ani...” se plânge Mozart în epistola în care-i povestise tatălui său ce păţise la ducesa de Chabot. „...Par foarte grosolani. Şi în special, sunt îngrozitor de îngâmfaţi...” şi aceasta, după ce descrisese motivele pentru care nu-i merge bine la Paris, că în ciuda vizitelor pe care tatăl îl sfătuieşte să le facă pentru a găsi susţinere şi angajamente. Şi-apoi, e un chin să umbli prin Paris: „De mers pe jos nu se poate; distanţele sunt prea mari, drumul prea murdar... nu pot descrie noroiul din Paris. De mergi cu trăsura, ai cinstea să cheltuieşti, fără nici un folos, 4-5 livre pe zi, căci oamenii îţi fac doar complimente şi atâta tot. Dacă mă invită cineva într-o zi, atunci trebuie să cânt, şi se spune: „Oh, e o minune, e nemaipomenit, e uimitor! Şi cu asta Adio!!!”

Cel mai greu pare a fi să înfrângă sistemul de relaţii deja creat de italieni în sfera vieţii muzicale şi invidiile nejustificate. Un episod neplăcut s-a petrecut în legătură cu simfonia concertantă pe care i-au amânat-o fără să-i spună, de la un concert la altul, abia soliştii (ca adevaraţi prieteni) l-au determinat să facă ceva. Erau cu toţii la Cambini („un maestro italian de aici, pe care, cu totul fără vina mea, l-am eclipsat de la prima întâlnire la Legros”- ne amintim, directorul de la Concert spirituel...), iar când Ramm, Ritter şi Punto (trei dintre cei 4 solişti ai simfoniei concertante pentru suflători) au insistat ca el să cânte..., „cu riscul de a improviza acolo, nu cunoşteam partitura”, italianul nu s-a putut abţine să nu-l ironizeze „Asta e un deştept!”

Aşadar, francezii, faţă de el, nu au „ureche, inimă sensibilă”, nu înţeleg ceva din muzică, nu au gust. „...Mă aflu aici între animale şi bestii (din punct de vedere muzical, se înţelege), şi cum ar putea ei să fie altfel, când se comportă aşa şi în viaţă, în pasiunile lor...”. Iar când vorbeşte despre reîntoarcerea acasă, îşi învinuieşte cumva tatăl pentru soluţia pe care o alesese în urmă cu câteva luni: „Sunt aici şi trebuie să rezist din dragoste pentru dta. Am să-i mulţumesc lui Dumnezeu atotputernicul dacă mă voi întoarce de la Paris cu simţul muzical intact...”