Aşa a sunat, probabil prima mişcare a Serenadei KV 250 în Re major, la 21 iulie 1776 în ajunul căsătoriei Elisabethei Haffner cu Franz Xaver Späth. Avea să fie şi să rămână singura dintre serenadele scrise de Mozart la Salzburg în alt scop decât cel al finalului de an universitar al studenţilor de la Logică... Şi cea mai extinsă dintre toate... Atât Allegro-ul iniţial cât şi cel final sunt precedate de introduceri lente – chiar dacă în primul caz este vorba tot despre un Allegro, însă în atmosferă solemnă...

Trei menuete sunt introduse în această lucrare, dintre care, primul (surprinzător pentru o serenadă!) în tonalitate minoră...

Lista lucrărilor folosite pentru ilustraţia muzicală:

• W.A.Mozart: Serenada KV 250 în Re major „Haffner” (Academia St. Martin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Simfonia nr. 35 KV 385 în Re major „Haffner” (Academia St. Martin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Divertisment KV 251 în Re major (Ansamblul cameral din Academia St. Martin in the Fields)
• W.A.Mozart: Divertisment în Fa major KV 252 (Ansamblul de suflători Holliger)
• W.A.Mozart: Divertisment în Fa major KV 253 (Ansamblul de suflători Holliger)
• W.A.Mozart: Divertisment (Trio) în Si bemol major KV 254 (Trio Beaux Arts)