Ne aflăm într-o perioadă de cotitură în viaţa lui Mozart, aceasta dacă înţelegem prin viaţă devenirea artistică... Până acum, s-au produs acumulări treptate care din acest 1775 încep să înflorească în ceea ce muzicologii desemnează ca a doua perioadă stilistică în evoluţia compozitorului. Şi-ar fi dorit să fie un corifeu al vieţii muzicale din Salzburg (iar premisele se arătaseră favorabile în copilărie şi adolescenţă când arhiepiscopul de Schrattenbach înţelesese să sprijine ascensiunea lui Mozart, permiţând şi sprijinind financiar călătoriile artistice, înţelegând că prin aceasta, întreprindea o operă de diseminare a ceea ce e frumos şi bun în arhiepiscopia lui, şi acordându-le virtuţi de autentici ambasadori muzicanţilor de la curtea sa). De aproape 3 ani, însă, acesta plecase în veşnicie iar succesorul nu înţelegea să facă aceleaşi lucruri.

Se întâmpla exact când Mozart intra în maturitatea sa artistică, atunci când, parcurgând cele mai diferite modalităţi de expresie a propriei identităţi, noul arhiepiscop, Colloredo, începe să pună frâne dorinţei de afirmare a „supusului” său. Este motivul pentru care timp de mai bine de 3 ani, Mozart va rămâne în oraşul său natal, angajat al lui Colloredo, încercând din răsputeri să-i satisfacă pretenţiile, în calitatea sa de konzertmeister. Cu siguranţă, nu-i era uşor, căci atunci când te naşti cu geniu, când te afirmi drept copil-minune, iar odată ce creşti şi devii adult, eşti în continuare în vârful ierarhiei valorice în societatea în care exişti, cu siguranţă îţi cunoşti valoarea!!! Este greu să fii supus, să accepţi a primi ordine şi a sta la dispoziţia unui oficial care nu înţelege să fructifice darurile tale naturale, şlefuite în atâţia ani de strădanii, de proprie perfecţionare. Poate, cu dispreţ, să lase chiar impresia că se opune ascensiunii tale continue?!? Cum, oare, va fi sunat în mintea lui Mozart ceea ce relatează Vasile Cristian în această chestiune:

„În ura sa împotriva lui Mozart, el merge atât de departe încât nesocotind admiraţia faţă de compozitor a celor mai mari cunoscători ai muzicii, el are cutezanţa de a declara acestuia din urmă, că ar fi un ignorant şi că el, Wolfgang Mozart, membru al Academiilor din Bologna şi Verona ar face mai bine, decât să scrie opere, simfonii, concerte şi sonate, să se înscrie ca student al Conservatorului din Neapole...”

• W.A.Mozart: Concertul KV 216 în Sol major (Henryk Szeryng vioară, New Philharmonia Orchestra dir. Alexander Gibson)
• W.A.Mozart: „Gallimathias musicum” KV 32 (Ambrosian Singers dir. John McCarthy, John Constable clavecin, Academy of St Martin in the Fields, dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Variatiuni KV 25 in D (Ingrid Haebler pian)
• W.A.Mozart: Missa KV 220 „Spatzenmesse” (Solişti ai corului de băieţi din Viena, Peter Jelosits tenor, Gerhard Eder bas, Michael G. Gormley orgă, Chorus Vienensis, Orchestra simfonică din Viena dir. Uwe Christian Harrer)
• W.A.Mozart: Aria KV 217 “Voi avete con fedele” (Edith Mathis, Orchestra Mozarteum din Salzburg dir.Leopold Hager)
• W.A.Mozart: Missa brevis in C “Organ Solo” KV 259 – Benedictus (Celestina Casapietra, Annelies Burmeister, Peter Schreier, Hermann Christian Polster, Walter Heinz Bernstein orgă, Corul Radiodifuziunii din Leipzig, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Leipzig dir. Herbert Kegel)