Într-adevăr, în primăvara lui 1774, muzica de scenă pentru piesa lui Gebler, Thamos, Regele Egiptului avea să se audă la Viena, dar fără prezenţa compozitorului. El va păstra partitura iar ulterior o va refolosi, aşa cum ştim că adesea au făcut-o muzicienii de-a lungul vremurilor. Johann Andreas Schachtner era bun prieten cu familia Mozart. În calitate de poet avea să-şi pună amprenta nu doar pe acea cantată religioasă din 1767 pe care am tradus-o ca Muzică gravă (Grabmusik) pentru care ar fi realizat textul în limba germană, iar contribuţia lui s-ar afla şi în ultimul cor din muzica pentru Thamos. Dar, Schachtner, înainte de a fi poet (deşi, vom vedea că va mai face parte din viaţa artistică a compozitorului de operă ce se maturiza treptat), era un excelent trompetist. Se pare că a avut o contribuţie deloc minoră şi asupra apariţiei acestui divertisment KV 188 care se arată drept unul particular prin conformaţia instrumentală deloc obişnuită.

• W.A.Mozart: Divertisment KV 188 în Do major (Membri ai Academiei St Martin in the Fields, dir Michael Laird)
• Simfonia Nr 30 KV 202 în Re major (Academia St Martin in the Fields dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Litaniae Lauretanae KV 195 în Re major – Sancta Maria (Renate Franck-Reinecke soprană, Annelis Burmeister mezzosoprană, Eberhard Buchner tenor, Hermann Christian Polster bas, Corul Radiodifuziunii din Leipzig, Orchestra Radiodifuziunii din Leipzig dir. Herbert Kegel)
• W.A.Mozart: Concertul KV 191 în Si bemol pentru fagot şi orchestră (Klauss Thunemann fagot, Academia St. Martin in the Fields, dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Dixit Dominus Domino meo şi Magnificat anima mea KV 193-186g în Do major (Mitsuko Shirai soprană, Hermann Christian Polster bas, Corul Radiodifuziunii din Leipzig, Orchestra Radiodifuziunii din Leipzig dir. Herbert Kegel)
• W.A.Mozart: Serenada KV 203 în Re major (Celia Nicklin oboi, Academia St. Martin in the Fields dir Sir Neville Marriner)