...Erau deja de mai bine de doi ani plecaţi de acasă, trecuseră prin multe întâmplări şi fericite şi mai puţin fericite, iar acum când crezuseră că în sfârşit vor reveni la Salzburg.....

Dar ambiţiosul pedagog – Leopold Mozart – nu putea refuza încă o şansă de a arăta lumii copiii săi minune. La 24 iulie 1765, la Canterbury, primesc vizita ambasadorului Ţărilor de Jos la Londra, căruia probabil că nu i-a fost greu să-l convingă să se abată din drum, spre a poposi puţin la Haga, unde era nărăbdătoare să-i cunoască sora Prinţului de Orania, Prinţesa de Weilburg.

„...Spunea el, nu visa decât la Mozart. Trăsura îi aştepta la Calais, cu unele dintre bagajele lor de la Paris – povesteşte Andre Tubeuf. La dus, închiriaseră un vapor pentru a evita îngrămădeala de pasageri, suferind de rău de mare; la întoarcere, pesemne că slujbele susţinute la Salzburg pentru o traversare bună şi-au făcut efectul: marea a fost splendidă – se mai spune în volumul francezului, „Mozart drumuri şi cânturi”. Dar vai, ameţelile şi guturaiurile îi aşteptau pe continent...”

(...)„Dumnezeu hotărăşte!” ar fi scris Leopold... Iar călătoria nu şi-a arătat roadele încă de la început întrucât deja la Lille au trebuit să facă un popas nu prea fericit. Se îmbolnăviseră şi tatăl şi fiul, iar recuperarea a durat aproape o lună. Aveau să se bucure, însă, de oprirea la Anvers, unde micul pianist, compozitor dar şi organist putea să se bucure iar de claviaturi...

...Drumul i-a dus la prinţul de Nassau, dar nici acum nu puteau avea linişte: se îmbolnăveşte Nannerl... După cum ne spune acelaşi Andre Tubeuf, la cei 12 ani ai ei, „era a cincea roată la căruţă...” căci nu mai putea fi prezentată drept copil-minune! Temerile au fost cât se poate de serioase, au crezut că o vor pierde, au făcut rugăciuni, au petrecut zile şi nopţi pline de durere. „Dacă aţi fi auzit discuţia noastră în trei, soţia mea eu şi fiica mea, în serile când încercam s-o convingem de deşertăciunea lumii, de moartea preafericită a copiilor etc... aţi fi avut lacrimi în ochi: şi totuşi Wolfgang se dedica muzicii sale în încăperea alăturată” – mai scrie tatăl. (citat mai lunng la Enrik Lauer la sfârşitul textului...)...

Fie rugăciunile lor sau cele făcute la Salzburg din convingerea şi la comanda lui Leopold Mozart, fie profesionalismul doctorului personal al prinţesei, trimis să ajute bolnava şi care i-a schimbat complet tratamentul şi dieta, ceva din acestea, sau toate cumulate au făcut ca la începutul lui noiembrie fata să se înzdrăvenească, iar locul ei în patul bolnavului să fie luat, doar o săptămână mai târziu de către fratele mai mic!!! De data aceasta, diagnosticul era clar: Wolfgang contactase un tifos!

Lista lucrărilor folosite pentru ilustraţia muzicală

• W.A.Mozart: Simfonia nr. 4 KV 19 în Re major (Academy of St Martin in the Fields, dir. Sir Neville Marriner)
• W.A.Mozart: Sonata KV 19d în Do major (Ingrid Haebler & Ludwig Hoffman, pian la 4 mâini)

• A.Mozart: Gallimathias musicum KV 32 (Ambrosian Singers dir. John McCarthy, John Constable clavecin, Academy of St Martin in the Fields, dir. Sir Neville Marriner)

• A.Mozart: Variatiuni KV 25 in D pt pian (Ingrid Haebler)

• W.A.Mozart: Aria KV 23 „Conservati fedele” (Hanna Schwartz contralto, Orchestra Mozarteum din Salzburg, dir. Leopold Hager)