„... agenda lor era obositoare, iar copii se simţeau rău uneori, începând cu Wolfgang care....” – iată cum ne despărţeam de episodul trecut...

Din comentariile lui Julian Rushton lăsasem în suspensie o nouă consemnare despre altă îmbolnăire a copilului de numai 7 ani, de această dată petrecută în cursul celui de-al doilea turneu artistic. Acum, în sfârşit, ambiţiile lui Leopold ţinteau atât cât se putea de sus, atunci, în plină expansiune a epocii luminilor: Parisul trebuia să-i cunoască micile comori – pe copiii-minune pe care el, tatăl îi educa prin talentul său pedagogic extins.

Şi este consemnat faptul că Leopold Mozart a rămas pentru toată evoluţia copiilor săi profesorul complet, expresie a culturii iluministe. „Mai cu seamă eram tot timpul foarte atent la educaţia şi la pregătirea copiilor mei, bunele maniere şi ştiinţa, o minte iluminată şi îndrumarea fiind esenţiale” avea să scrie la un moment dat. Deşi învăţământul devenise de mult obligatoriu pe teritoriul imperiului, prin voinţa Mariei Tereza, micuţii Mozart au fost instruiţi acasă, iar Wofgang avea să înveţe limbi străine precum franceza, italiana, engleza, dar şi clasicele greaca şi latina. După cum avea să înveţe matematica pentru care avea o înclinaţie specială, dar şi celelalte discipline necesare unei bune educaţii...

Au rămas din prima călătorie cu ţintă Viena, cu amintiri ce au străbătut secolele până la noi. Cum ar fi premiera operei (din care tocmai ascultăm selecţiuni) „Orfeu” de Gluck, premieră la care au asistat din loja alăturată alteia în care „un arhiduce povestea lucruri senzaţionale despre puştiul din Salzburg, atât de bun la clavecin” – cum ne spune Andre Tubeuf...

Sau vizita la castelul Schönbrunn, unde după ce îl cucerise cu cântul său pe împărat, a avut şi o remarcă de veritabil critic muzical: „Domnul Wagenseil ar fi putut găsească ceva mai bun: după care se duse la clavecin pentru a cânta la prima vedere concertul lui Wagenseil care întorcea paginile...” Iar cea mai simpatică întâmplare pare a fi aceea în care, în exuberanţa jocului cu arhiducesele, prin încăperile palatului imperial, ar fi alunecat pe podeaua lucioasă fiind ajutat să se ridice de către una dintre fetiţe. „...Pentru această amabilitate, Wolfgang – ne mai spune Tubeuf - i-a promis Mariei Antoaneta (căci ea era) că o va lua de soţie mai târziu. Cu împărăteasa s-a îmbrăişat...”

• Chfristoph Willibald Gluck : opera Orfeu şi Euridice (Munchner Rudfunkorchester dir. Leopold Hager)
• Georg Christoph Wagenseil: Concerto in A major WV 325 fortepiano, violin, strings (ansamblul Echo du Danube cond. Alexander Weimann)
• W.A. Mozart: Missa brevis in C KV 259 „Organ solo”, Benedictus – (Rundfunkchor Leipzig, Rundfunk-Sinfonie-Orchester Leipzig dir. Herbert Kegel)
• W.A.Mozart – Cvartetul KV 575 (Quartetto italiano)
• Johann Stamitz: Simfonia op.3 nr.2 in Re major (New Zealand Chamber Orchestra dir. Donald Armstrong)
• Francois-Joseph Gossec: Simfonia op. 13 nr. 3 in Re major "Vanatoarea" (Concerto Koln)