Misionarul înrolat în activitatea de promovare şi de cunoaştere a muzicii clasice către publicul cel mai variat “a pledat” pentru mulţimea adevărurilor gravate în cele nouă opusuri de-a lungul întregii sale vieţi. ”Es muss sein”!

Trebuiau să existe ca o colecţie discografică de referinţă!


Şi au existat în numeroase concerte, nu o singură dată, în locuri diverse, cu orchestre diferite. De altfel ultimul program dirijat de Leonard Bernstein (la Tanglewood, în 19 august 1990) a cuprins Simfonia a VII-a de Beethoven. Un rămas bun adresat discipolilor săi şi publicului? Poate... Dar, poate, şi un ultim cuvânt al baghetei sale...a inegalabilului Leonard Bernstein. S-a spus despre el că a avut charisma unui predicator pentru cauza Muzicii, a Păcii, a Vieţii. S-a mai spus că a căutat mereu să descopere mai adânc sensurile unor lucruri deja cunoscute, relevând mereu altceva dincolo de ceea ce toţi aflaseră deja. Experimentând, deschis către nou, dar - totuşi - un tradiţionalist fără speranţă de vindecare!

Un împătimit al artei pe care o oferea celorlalţi prin intermediul claviaturii sau a baghetei sale, făcându-ne să o simţim a lui prin totala dăruire a gestului său interpretativ, pus însă, categoric, în slujba partiturii autorului... Respectul faţă de textul scris a fost, se pare, o profesiune de credinţă a unei întregi cariere.

Însuşi dirijorul a cărui viaţă s-a încheiat acum 2 decenii, în 14 octombrie 1990, mărturisea că experienţa beethoveniană trăită la Viena, lucrând cu prestigioasa Filarmonică ce poartă în istoria sa întreaga tradiţie a acestei muzici a fost una cu adevărat excepţională. O experienţă pe care vă invit să o trăiţi şi dumneavoastră ascultând cele 5 CD-uri ale acestei săptămâni, la Anotimpul discurilor. O lecţie beethoveniană, o autentică Lecţie de Muzică!