Integrala simfoniilor de Ralph Vaughan Williams cu Orchestra Filarmonicii din Londra şi cu dirijorul Adrian Boult ( Simfonia a IV-a în fa minor şi Simfonia a VI-a în mi minor)

Nu ştiu dacă îmi place, dar asta am vrut să transmit, spunea Vaughan Williams despre Simfonia a IV-a, o capodoperă a modernismului britanic dedicată compozitorului şi poetului englez Arnold Bax. Este vorba despre o lucrare în care se constată o cotitură bruscă în stilul creatorului englez. Vaughan Willimas renunţă în această simfonie la limbajul derivat din cântecul popular în favoarea unui stil încâlcit, disonant şi abstract. Spre deosebire de primele trei simfonii ale lui Vaughan Williams aceasta nu are nici un titlu, compozitorul dorind ca simfonia să fie înţeleasă ca muzică pură, fără nici o sursă de inspiraţie. Totuşi, se pare că această muzică ar reflecta agitaţia lui Vaughan Williams provocată de invazia Abisiniei de către Mussolini. Această simfonie i-a surprins pe admiratorii lui Ralph Vaughan Williams prin violenţa ei.

Pe aceeaşi linie abstractă, cu tensiuni armonice, se înscrie şi cea de-a VI-a simfonie a lui Ralph Vaughan Williams scrisă între 1946 şi 1947. Lucrarea este un alt experiment modernist al creatorului englez în care ultima parte s-a dorit a fi o mişcare crepusculară, fantomatică. Vaughan Williams a realizat acest efect prin indicaţia „tot timpul pianissimo, fără crescendo”.