Integrala simfoniilor de Ralph Vaughan Williams cu Orchestra Filarmonicii din Londra şi cu dirijorul Adrian Boult („O simfonie londoneză” şi Simfonia a IX-a în mi minor)

După ce a făcut câteva schiţe pentru un poem simfonic despre Londra, Vaughan Williams a fost încurajat de George Butterworth să scrie o simfonie completă. Aşa a apărut în 1913 O simfonie londoneză, dedicată compozitorului englez George Butterworth, ucis în timpul primului război mondial. Este cea de a II-a simfonie a lui Ralph Vaughan Williams, lucrare despre care dirijorul John Barbirolli scria într-o scrisoare: Ce lucrare minunată, aidoma unui tablou de Whistler – Londra apărând deopotrivă în pastel şi cenuşie, păstrându-şi mereu inima veche, cea a bătrânei Londre cu umorul şi pasiunea ei.

Pe acelaşi compact disc găsim şi ultima simfonie a lui Vaughan Williams. Este o lucrare retrospectivă, bogată în reminescenţe şi impregnată de naţionalismul sublimat al celei mai bune muzici ale sale, de exemplu tema ce deschide partea a II-a a lucrării, partea lentă, este preluată din prima simfonie.