"Vocabularul muzical al lui Enescu este neobişnuit, mai ales din punct de vedere ritmic şi polifonic, ceea ce înseamnă o problemă în plus pentru interpreţi" - booklet-ul dublului CD Enescu în versiunea Orchestrei Filarmonicii din Monte-Carlo.

"Violoncelistul Pablo Casals spunea că pentru el Enescu era cel mai mare geniu de la Mozart încoace; compozitorul Vincent d'Indy vorbea despre memoria incredibilă a lui Enescu - dacă toate partiturile lui Beethoven ar fi distruse, spunea el, Enescu le-ar putea rescrie întru totul, din memorie. Sunt şi compozitori contemporani care îl consideră pe Enescu un geniu neglijat - Oliver Knussen şi Tom Ades îl preţuiesc foarte mult" - citate din interviul acordat pentru Radio România Muzical de Douglas Paterson, violistul din The Schubert Ensemble din Londra.

"Îmi place totul în muzica lui Enescu: armoniile sale particulare, felul în care utilizează muzica populară românească, în care îmbină culorile sonore, improvizaţiile. Enescu a fost un geniu al scriiturii atât pentru pian cât şi pentru vioară, pentru că el însuşi a cântat la ambele instrumente. Şi mai vreau să adaug calitatea emoţională, profunzimea şi varietatea de sentiment a muzicii sale" - citate dintr-un interviu acordat Radio România Muzical de pianista americană Vivian Weilerstein.

Au fost impresii despre compozitorul George Enescu astăzi, în contemporaneitate; "impresii" sonore - din 2 până în 5 mai, de la ora 13.20, într-un flux Anotimpul discurilor dedicat muzicianului stins din viaţă în 4 mai 1955. Iar vineri, în completare, o înregistrare de referinţă în muzica de cameră: Jacques Thibaud, Pablo Casals şi Alfred Cortot, toţi, colegi de podium şi prieteni cu George Enescu, interpretând Mendelssohn şi Schumann.