Anul Nou 1874 vine cu un trofeu pentru Johannes. Regele Ludwig al II-lea îi acordă prima mare distincţie onorifică – Ordinul Maximilian pentru Arte şi Ştiinţe. Mai multe îl animă, însă pe eroul nostru... Activitatea febrilă ce se anunţă încă din această primă lună a anului. După concertul din 25 de la Societatea Prietenilor Muzicii unde este pentru al doilea an director muzical, vine un substanţial turneu de concerte la Leipzig, în fieful celor care de fiecare dată când fusese prezent acolo – ca interpret sau compozitor – găsiseră motive să strâmbe din nas, să-l critice acid, mai rar să-i recunoască meritele.
Poate doar Triumphlied să-i fi făcut pe aceşti melomani conservatori şi reci să-l admire – şi aceasta, din acelaşi impuls patriotard. În rest, nici Trio-ul cu corn, nici Variaţiunile op. 23, Cvartetul cu pian în Sol major, Variaţiunile Handel, cantata Rinaldo nu i-a mişcat foarte tare. Când însă ultimele acorduri ale Valsurilor de dragoste op. 52 s-au stins, încheind concertul din 5 februarie în care mai fuseseră prezentate Variaţiunile op. 56 pe tema coralului Sf. Anton şi 3 dansuri ungare orchestrate, cei prezenţi la Gewandhaus au arătat mai multă bunăvoinţă, recunoscând seriozitatea lui, acordându-i stima şi respectul lor.

...Nici nu ştie că la Berlin i se pregăteşte o nouă distincţie – Academia Regală de Arte îl gratulează cu titlul de membru de onoare...