În primăvara anului 1768 Boccherini ajunge, împreună cu prietenul său, violonistul Filippo Manfredi, la
Madrid. Aici, aşa cum le promisese şi ambasadorul Spaniei la Paris, ofertele nu au întârziat să apară: ambii sunt angajaţi ca instrumentişti în Orchestra Operei Italiene din Aranjuez, aflate sub patronajul prinţului moştenitor Carlos de Asturia.

În toamna aceluiaşi an Boccherini ajunge, împeună cu trupa operei, în Valencia, unde se va întâlni cu Giacomo Casanova: acesta îl va menţiona pe Boccherini în scrierile sale, ca pe un violoncelist celebru – aflăm astfel că faima pariziană l-a însoţit pe Boccherini şi în Spania.

Trupa Operei Italiene, cu Boccherini la violoncel, îşi împărţea reprezentaţiile între reşedinţa regală din Aranjuez, Palatul de vară La Granja de San Ildefonso, palatul Escorial şi cel de vânătoare din El Pardo.

Între timp, în repertoriul Orchestrei Operei intrase prima simfonie concertantă a lui Boccherini – pentru două oboaie, doi corni, două viori şi un violoncel solo, cu ansamblu de coarde. Ea a fost interpretată în vara anului 1769, la teatrul del los Caños del Peral, în Madrid; fără îndoială, partea violoncelului solo a fost redată de însuşi autorul….