Vreau să vă anunţ că luna martie am dedicat-o unor apariţii discografice în relaţie cu interpreţi sau compozitori români, iar astăzi ascultăm un disc care i-a entuziasmat pe criticii internaţionali: lucrări de Chopin şi Liszt interpretate de pianista Luiza Borac, un disc lansat în iulie 2009, ca preambul al anului Chopin.

Primul opus de pe acest disc este unul rar cântat: Şase trascripţii de Franz Liszt după lieduri de Chopin având ca temă cântece populare poloneze. Despre aceste creaţii vorbeşte chiar Luiza Borac într-un interviu acordat colegei mele Monica Isăcescu. (vă invit să ascultaţi audio ataşat)

Pe acest disc, şi 24 studii de Frederic Chopin, înregistrate de Luiza Borac pentru casa Avie din Marea Britanie, aceeaşi care a editat şi CD-urile incluzând integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu; al doilea volum din această serie a fost distins în 2007 la BBC Music Awards la secţiunea „Cea mai bună interpretare solo” – o realizare absolut remarcabilă având în vedere că aceste premii sunt adevărate Oscaruri ale industriei discografice britanice şi că anul selecţia se realizează din circa 1500 de discuri.

Însă nu despre cariera atât de strălucitoare a Luizei Borac aş vrea să vă vorbesc acum, ci despre omagiul pe care ea a simţit nevoia să-l aducă producătorului acestui disc: John Barnes, o personalitate a industriei discografice britanice, stins din viaţă în 2008, înainte de apariţia pe piaţă a discului pe care îl ascultaţi astăzi. De altfel acest disc este ultimul la care John Barnes a lucrat în calitate de producător, inginer de sunet şi regizor muzical.

Şi trebuie să remarc, dacă este să iau ca exemplu doar acest CD al Luizei Borac, că într-adevăr se simte calitatea profesională excepţională a omului din spatele pupitrului de înregistrare. În mod miraculos din această înregistrare transpare toată strălucirea şi în acelaşi timp catifelarea tuşeului Luizei Borac; este ca şi cum ea ar cânta doar pentru cel care ascultă acest CD, ca şi cum ascultătorul s-ar afla în aceeaşi cameră, eventual un salon din alte vremuri, mai potrivit poate cu stilistica muzicii lui Chopin. Şi poate ar fi subliniat şi calitatea instrumentului pe care cântă Luiza Borac, un Steinway având în vedere că ea este un ambasador al acestei mărci pe care o reprezintă deja de 10 ani.

Nu pot decât să fiu şi eu de acord cu toţi acei cronicari muzicali internaţionali care au aplaudat acest disc, însă mai mult decât ei, eu pot să aduc argumentul muzicii, aşa că vă invit să ascultaţi integral audio-ul ataşat.