M-am aflat printre cei care l-au ascultat pe Răzvan Suma la Bucureşti, atunci când, la Sala Radio, au răsunat toate cele 6 suite pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach. Era 21 martie şi Răzvan încheia turneul "Vă place Bach?" care a cuprins o serie de premiere, cea mai importantă reprezentată tocmai de faptul că era prima dată când un român avea curajul, în primul rând, de a aborda toate aceste suite într-o singură seară de concert.

Acum, avem în faţă şi discul care cuprinde aceste suite, de asemenea, o premieră românească, pentru că acest album apărut la Sonoro Records este primul disc românesc pe care se regăsesc toate aceste suite.

Este deja incitant, nu?

Însă calitatea unui disc, în cele din urmă, nu constă în totalitatea premierelor pe care le împlineşte, nici în frumuseţea proiectului grafic, nici în promovarea lui, ci mai ales, cred, fără a dispreţui deloc toate cele enumerate anterior, în calitatea interpretării.

Bach-ul lui Răzvan Suma este extrovertit, plin de prospeţime şi vibraţie. Mi se pare că Răzvan vrea să comunice ceva celor care îl ascultă folosindu-se de muzica lui Bach, nu se caută pe sine prin muzica lui Bach. Iar ceea ce cred că vrea să ne spună este că merită să ascultăm muzica clasică...