Ca oglindă a realităţii arta contemporană lansează şi suprapune stiluri şi traiectorii, curente şi influenţe într-un flux continuu ce face uneori anevoioasă acceptarea şi înţelegerea noutăţilor. Îi revine timpului meritul şi datoria de a identifica valoarea, de a reconsidera capodoperele şi de a consemna istoria. În aceste vremuri ca şi în altele trecute, relaţiile artistice se intensifică într-un registru de colaborare ferventă, într-un traseu comun către afirmare şi confirmare în spaţiul cultural muzical. Şi ne referim îndeosebi la raportul compozitor-interpret care capătă dimensiuni deosebite în special pe linia indeterminării. Marile personalităţi s-au întîlnit întotdeauna în peisajul artelor iar marile spirite s-au stimulat reciproc. Şi poate mai mult ca niciodată în timpurile noastre interpreţii au fost alături de creatori înaintea actului componistic şi desigur în urma lui. Despre două astfel de opusuri ale muzicii veacului XX, generate de arta interpretativă a vremii, ne-am propus a vorbi în emisiunea de astăzi, din creaţia lui Kryzstof Penderecki şi respectiv Aurel Stroe.