Urmarind trasee variate ale componisticii moderne aflăm mărturii certe asupra influenţei spiritului religios asupra artei, asupra dependenţei creatorilor faţă de credinţă şi divinitate. Mai presus de stiluri şi limbaje, şi poate în pofida a tot ce părea a distruge apartenenţa spirituală inaltă a umanitââii şi în cele mai tulburi şi tulbuarate timpuri, valorile supreme şi marile repere existenţaiiale au rămas de nezdruncinat chiar dacă supremaţia lor nu se simţea ăntotdeauna împărtăşită. Continuăm şi astăzi cu astfel de ilustrări din muzica veacului XX. Paul Hindemith, Spirit foarte ordonat, preocupat de detalii ca şi de linia arhitecturală, cu un real talent pedagogic pe care a putut să şi-l manifeste în timpul unei cariere universitare îndelungate, pe mai multe meridiane. Intr-o epocă a intoleranţelor excesive, a dezbinărilor, a subiectivismelor agresive Anatol Vieru a fost aproape un model unic, singular, de comportament echilibrat, blînd şi înţelept printre compozitorii noştri. Reflexele unei astfel de atitudini le aflăm firesc şi în propria muzică.