Spiritul religios în artă în general şi în muzică în special, iată o dimensiune mai greu de precizat în spaţiul contemporan. Caracterul ritual, legăturile cu biserica, subiectele biblice, sunt atribute ale unor vremuri trecute. Artistul pare astăzi mai mult decât oricând departe de sentimentul sacru, de divinitate , de lucrurile sfinte. Trăim încă în imperiul abstractului, fără repere şi cu false principii care încep să se legitimeze în locul celor de drept . Şi începem să ne îndoim de fapt de ceea ce este sau mai este drept sau nu. Timpul schimbă percepţiile şi răstoarnă valorile iar contemporanii trbuie să îi ţină pasul. Dimensiunea religioasă a muzicii nu a fost însă total abandonată în veacul XX şi sub diferite interpretări şi expresii, s-a aflat totuşi între realizările marilor compozitori. Şi vă oferim spre convingere două exemple , din creaţia românească semnate de Myriam Marbe iar din cea universală de Benjamin Britten. Titlul este acelaşi: recviem, concepţia şi realizarea, total diferite desigur.