Frământat şi dramatic, răscolit şi epuizat în mari tragedii dar şi înălţat de succesele unor spectaculoase descoperiri şi inovaţii, veacul al XXlea a adus în muzică mai mult ca oricând paradoxul unor coexistenţe stilistice, simultaneitatea unor tendinţe artistice aparent incompatibile. Un factor unificator însă a existat şi continuă încă: apelul la istorie, întoarcerea în trecut. Modalităţile prin care creatorii au reuşit să asimileze tradiţia sunt însă în acest context de o varietate greu de cuprins. Referinţe, citate , prelucrări, forme variaţionale, aspecte polistilistice sau chiar metastilistice întâlnim în paginile compozitorilor moderni. Aşadar unii se referă la conţinut, alţii la formă sau spirit. Despre ritual şi diverse forme de absorbţie în creaţia contempornă în emisiunea de astăzi cu referiri la opusuri de Igor Stravinski şi Myriam Marbe.