Peisajul muzical al vremii, se pare de o complexitate fără precedent în istoria muzicii, oferă deja un traseu marcat de certitudini, încărcat de stiluri, curente şi tendinţe cu largi implementări în mai toate domeniile artistice- un univers fascinant ce se aşteaptă descoperit, decifrat, interpretat. Capodopere au fost şi vor fi în toate timpurile iar aura lor nu trebuie să treacă neobservată de iubitorii artei de pretutindeni, aşa cum marile personalităţi au avut întotdeauna un cuvânt hotărâtor în vremea lor şi în vremurile ce le-au urmat.. Indiferent că se aflau în spaţiul aceleiaşi spiritualităţi sau nu, descendenţele stilistice şi de limbaj, comuniunile de idei şi concepţii, interferenţele, in fine asemănările au constituit întotdeauna repere de seamă prin care fenomenul muzical şi-a definit contururile şi limitele, şi-a deschis orizonturile. Putem urmări relaţia maeştrii-discipoli sau simple paralele şi revelaţiile sunt aceleaşi, nimic nu rămâne fără ecou. Şi iată un exemplu : Igor Stravinski şi admiratorul său cunoscut compozitorul american, Eliott Carter.