O perioadă revoluţionară a fost numită cea cuprinsă în primele decenii ale veacului XX în care varietatea curentelor artistice era direct proporţională cu diversitatea lor de manifestare şi cu ritmul schimbărilor. Se accelera continuu, vizibil acest ritm de trecere de la o tendinţă la alta , fără a lăsa de multe ori răgazul asimilării sau de fapt fără a dori o aşezare a ideilor în plan cultural. Se ard etape, se parcurg drumuri lungi,de la o extremă la cealaltă într-un timp comprimat şi chiar în opera unuia şi aceluiaşi autor.. ordine, dezordine, constructivism, aleatorism, elemente ce se resping în aparenţă dar care coexistă şi definesc acelaşi peisaj artistic. Incercăm a surprinde şi astăzi cîteva trăsături ale acestei dezordini în muzică, ridicată la rang de curent stilistic, în opoziţie (oare? ) dar oricum convieţuind cu ceea ce s-a numit ordinea absolută a modernităţii: serialismul muzical.. Altfel spus un creator american de origine franceză Edgar Varese şi un reprezentant al noii şcoli vieneze Alban Berg.