O noua serie de emisiuni despre muzica unor vremuri trecute dar nu suficient inţelese, despre capodopere şi maestrii unui amplu şi divers peisaj musical, un răstimp , suficient pentru a ni-l apropia şi totuşi foarte scurt pentru a-l aprofunda şi a-I decanta valorile. Ascultăm adesea o muzică greu de încadrat stilistic, intîlnim creatori mereu cu tendinţa de individulaizare şi cu cea DE PULVERIZARE a găndirii conceptuale, a tehnicilor de compoziţie. Complexă şi imprevizibilă arta sonoră reflectă realitatea, uneori pare că o devansează într-o tendinţă de autodepăşire şi de ardere a etapelor ce o face astfel atît de greu de digerat. Descoperiri şi inovaţii multiple au lansat aceste ultime 11 decenii, fie şi in arta , in muzică ,dar a existat mereu tendinţa eternei intoarceri. Momente lirice, clasice, neoclasice de fapt au fost cele in care s-a revenit asupra expresivităţii vocii umane in sine. După o perioadă în care ritmul alert al schimbărilor şi succesiunilor de curente şi stiluri a antrenat mai mult opusuri instrumentale, interesul creatorilor s-a indreptat spre mereu nebănuitele valenţe ale glasului, cu o redimensionare evidentă a mijloacelor tradiţionale, cu asocieri şi asociaţii prin care se decantează procesul de reinvestire cu sensuri şi simboluri a mesajului artistic. Sa urmarim in cateva opusuri in aceste emisiuni, pagini prin care creatorii au relevat noi aspecte ale tratării şi interpretării vocii in muzică, în raporturi diverse faţă de cuvîntul însoţitor. Astăzi în Pierrot lunaire de A. Schonberg şi Trei cantece pentru cor de M. Ravel.