Noua şcoală vieneză, o denumire celebră, o grupare de elită poate puţin marginalizată în timpul din urmă tocmai datorită acestui caracter; Schonberg, Berg, şi Webern, artişti inegalabil dar consideraţi mai greu accesibili unui public neavizat. Şi totuşi, dincolo de prejudecăţi, fiecare îşi are poezia, fiorul său liric, mesajul care se lasă mai mult sau mai puţin uşor descoperite. Între ei, cel ce poate ajunge cel mai uşor la inima unui iubitor de muzică este, fără îndoială, Alban Berg. Un moderat în modernitatea sa care nu a rupt niciodată total cu tradiţia – îl considera Theodor Adorno - filozoful muzician care l-a cunoscut îndeaproape şi i-a fost discipol. Există şi opusuri complexe sub semnătura lui Berg, în care arta se mărturiseşte drept una de tranziţie, care atenuează şocurile.